* De-a lungul timpului, ideea cartilor blestemate a fascinat
si a inspirat numerosi oameni de cultura. Totusi, in istorie, aceasta
idee se detaseaza de simpla fictiune. De-a lungul epocilor, numeroase
carti au fost distruse in mod sistematic, dupa ce au fost etichetate ca
fiind "interzise". Chiar Vaticanul a creat o lista cu astfel de lucrari,
cunoscutul "Index Librorum Prohibitorum". In perioada Inchizitiei,
simpul fapt de a vedea sau de a atinge o astfel de lucrare putea fi si
era adesea pedepsit cu moartea *
In prezent, cartile vechi cu subiect interzis, in special cele
care trateaza domeniul demonologiei, sunt considerate ca fiind cele mai
valoroase si se gasesc in topul preferintelor colectionarilor. Acest
lucru se datoreaza in principal raritatii acestui tip de carte, lucru
care ii sporeste mult valoarea. Astfel de carti au fost catalogate
intr-un moment al istoriei ca fiind "interzise" de catre una sau de
catre ambele autoritati principale ale vremii, anume, Biserica sau
Statul. Din aceasta cauza, cartile au fost vanate si arse, in cele mai
multe cazuri, impreuna cu autorii si posesorii lor.
In trecut,
existau chiar gravori considerati "interzisi", din simplul motiv ca
acceptau sa realizeze gravuri pentru astfel de lucrari. Unii dintre
acestia erau chiar foarte talentati si ar fi avut sansa de a ajunge in
topuri, daca ar fi refuzat aceste comisioane. Dovada talentului lor
poate fi admirata si astazi, in lucrarile care au supravietuit. Un
astfel de exemplu sunt gravurile de tip "Danse Macabre". Cea mai
cunoscuta astfel de gravura este, probabil, cea a lui Michael Wolgemut,
din lucrarea "Liber Chronicarum" (1493). Aceste gravuri ii reprezinta pe
Zeii Mortii dansand cu oameni din toate straturile sociale. Este
sugerata astfel, intr-un mod subtil si elegant, ideea egalitatii mortii.
La momentul cuvenit, fie mai devreme, fie mai tarziu, moartea vine
pentru fiecare, fara sa tina cont de bogatie sau de statutul social. In
gravurile lui Guy Marchant, din "La Danse Macabre des Hommes et des
Femmes" (1486), Zeii Mortii danseaza cu femei si barbati, adulti si
copii, doamne de la curte si servitoare, regi si papi deopotriva.
In
general, reprezentarile Mortii ca entitate nu au fost niciodata pe
placul Vaticanului, acest tip de lucrari fiind imediat interzise. Foarte
frecvent erau interzise si lucrarile care contineau asa-zisele
"adevaruri suparatoare", care includeau descoperiri considerate
periculoase, adevaruri stiintifice, idei sau cunostinte diferite de ceea
ce era vazut ca fiind acceptabil la acea vreme de catre biserica.
Ideea
de "carte blestemata" a aparut ca urmare a ingeniozitatii
reprezentantilor Bisericii in eliminarea posesorilor unei anumite carti
interzise. Paginile respectivei carti erau otravite, folosindu-se un
praf special, obtinut din sporii unei ciuperci otravitoare. In primele
zile dupa otravire, persoana care atingea paginile putea doar sa se
simta rau. Dar, acest praf avea proprietatea de a deveni din ce in ce
mai periculos, odata cu trecerea timpului. Astfel, dupa cateva luni, o
simpla atingere a paginilor era suficienta pentru a cauza moartea. In
acest fel, se putea starni panica cu privire la o anumita carte, care
apoi era evitata si, in final, distrusa.
Cartea lui Toth"Cartea
lui Toth" este probabil unul dintre cele mai vechi, daca nu chiar cel
mai vechi caz de carte interzisa. Pentru egiptenii antici, Toth era un
zeu foarte important. Acesta avea rol de arbitru al disputelor zeilor si
cu el sunt asociate dezvoltarea sistemului de scriere, a artelor magice
si a stiintei. Acesti "zei" veniti din ceruri pot fi explicatia
procesului rapid de formare a statului egiptean antic, lucru care i-a
uimit si pe arheologi. Statul egiptean astfel dezvoltat avea un nivel de
civilizatie foarte ridicat si a rezistat cateva mii de ani.
In
perioada antica, "Cartea lui Toth" era deja considerata o carte...
antica, straveche, o carte a inceputului. Era un simbol al puterii
faraonilor egipteni, care o primisera chiar de la Zei. Se spune ca
aceasta lucrare contine secretele puterii absolute si poate oferi puteri
considerabile detinatorilor ei. Papirusul "Turin" descrie un complot
impotriva faraonului din acele vremuri, care s-a finalizat prin
executarea vinovatilor si arderea cartii blestemate a lui Toth. Totusi,
cum in acea vreme se realizau copii, cartea a reaparut in istorie. Unele
documente sustin ca fiul lui Ramses al II-lea, Khanuas, avea in posesie
cartea originala scrisa de Toth, cu care a obtinut putere asupra
pamantului, apelor, corpurilor celeste, graiului animalelor si chiar a
mortii. Se pare ca mortii puteau fi invitati, folosind aceasta carte, si
efectele ei se puteau manifesta si la mare distanta. Considerand cartea
un mare pericol, si Khanuas o arde. Totusi, despre aceasta carte se
spune ca a fost initial ivita din foc si, astfel, nu poate fi distrusa
de acesta.
Interesant este si episodul obtinerii "Cartii lui Toth" de
catre Nefer-Ka-Ptah. Ajutat de un preot, acesta a aflat ascunzatoarea
cartii si a pornit impreuna cu un magician sa o recupereze. Magicianul,
preot al lui Isis, a folosit un aparat de ridicat, pentru a scoate cutia
in care era ferecata cartea de pe fundul unui rau. Aceasta era pazita
de un sarpe nemuritor, pe care magicianul l-a taiat in doua si a
ingropat bucatile in locuri indepartate unul de celalalt, pentru a nu se
putea reface. Citirea primei pagini a cartii a revelat misterele
cerului, pamantului, abisului, muntilor, marii si limbajului animalelor.
Cea de a doua pagina a revelat soarele stralucind pe cerul nocturn si
in jurul acestuia au aparut umbrele Zeilor. Totusi, dupa ce a asimilat
toata cunoasterea cartii, lui Nefer-Ka-Ptah i s-a infatisat insusi Toth,
care l-a rapus. Mumia faraonului a fost ingropata cu cartea in maini si
a ramas asa, pana a fost gasita de catre Appolonius din Tyane. De-a
lungul istoriei, cartea a tot reaparut. A existat chiar o perioada in
care toti alchimistii si magicienii sustineau ca detin copii ale acestei
carti. Este interesant de notat faptul ca majoritatea acestora au murit
in accidente ciudate dupa ce au facut declaratii privitoare la carte.
Turris Babel

Turris Babel
In
domeniul cartilor interzise, se numara si "Turris Babel", lucrare a lui
Athanasius Kircher aparuta in anul 1679. Motivul interzicerii acestei
carti este o anumita gravura pe care aceasta o contine. Ea ilustreaza
pamantul si luna, iar, intre ele, ca un punct de legatura, un mare turn.
Acest turn similar unei scari spiralate isi are baza pe pamant si
varful pe luna. Desigur, este vorba de ideea de teleportare, prin
conceptul enuntat si de Einstein in opera sa, de pliere a doua puncte
diferite din spatiu, permitand, astfel, teleportarea instantanee
dintr-un loc in altul. Turnul prezentat de gravor exprima aceasta idee
sub forma unei metafore. Totusi, astfel de lucruri nu erau pe placul
Vaticanului din acea vreme, care se opunea vehement progresului
stiintific, considerand ca Dumnezeu este singurul care poate vindeca sau
crea miracole. Galileo Galilei a fost condamnat dupa acelasi principiu,
atunci cand a afirmat ca pamantul este rotund.
Cabala Speculum

Cabala Speculum
In
1654, apare o alta lucrare, "Cabala Speculum", care avea sa fie curand
interzisa. In acea perioada, institutia Bisericii detinea mult mai multa
putere decat in prezent.Ea se putea opune cu mai multa usurinta decat
astazi in luarea deciziilor, in spiritualitate si in dezvoltarea
stiintifica. Pe plan spiritual, biserica sustinea, ca in prezent de
altfel, ideea nemuririi sufletului si rasplata celor drepti in lumea de
dincolo. In opozitie cu acestea, se afla in vremea aceea stiinta
alchimiei, al carei scop era acela de a gasi Piatra Filozofala, cu care
sa poata fi obtinut elixirul nemuririi. Desigur, alchimistii au fost
persecutati, urmariti si executati, dar multe dintre lucrarile acestora
au supravietuit pana in prezent.
Lucrarea
"Cabala Speculum" include numeroase gravuri interzise. Prima luata in
discutie se refera la crearea universului. In gravura poate fi
observata, in partea de sus, nasterea universului cu Creatorul in mijloc
si primii oameni, un barbat si o femeie, in stanga si in dreapta.
Privind cu atentie, se poate observa ca acestia din urma sunt legati cu
lanturi de intreaga creatie. Se contureaza aici metafora unei idei
foarte periculoase in acea vreme. Privitorul se poate intreba de ce
acesti oameni sunt inlantuiti de creatie, daca principiul suprem este
acela al Creatorului si daca nu cumva ar fi posibil ca omul sa poata
atinge statutul divin.
Cea de a doua gravura arata, in partea
superioara, interiorul unei case cu blazon, care ar putea reprezenta
oricare casa si oricare blazon al oricarui mare aristocrat al vremii
respective. Coborand privirea spre partea inferioara, se poate observa
insa ca la subsolul acestei case exista un laborator alchimic, in care
alchimistii trebaluiesc de zor pentru a afla secretul vietii vesnice.
Din nou, privitorul poate ajunge sa se intrebe de ce artistocratii
vremii, care se considerau buni crestini, finantau in secret cercetari
alchimice cand, conform credintei, rasplata trebuie sa vina pentru cei
drepti in lumea de apoi. Aceste gravuri si intrebarile pe care ele le
ridicau nu au fost pe placul Vaticanului care, din nou, a recurs la
interzicerea lucrarii.
Biblia olandezaDupa
interzicerea lucrarii "Cabala Speculum", se poate concluziona, in mod
clar, ca ideea obtinerii nemuririi intr-un corp fizic nu a fost deloc
apreciata de Vatican. Lasand la o parte lucrarile de alchimie care
incearca sa ofere solutii pentru realizarea Marii Opere (gasirea Pietrei
Filozofale si obtinerea elixirului vietii vesnice), in anul 1711 apare o
lucrare cunoscuta simplu ca "Biblia olandeza".

Biblia olandeza
Cartea
nu vorbeste despre oameni care au obtinut nemurirea prin consumarea
unui elixir de viata vesnica. Ea duce ideea nemuririi mult mai departe,
discutand direct problema nemuritorilor. Este vorba de oameni care au
existat dintotdeauna si care au fost martori la evolutia umanitatii din
primul moment al existentei sale si pana in prezent.
Acesti
nemuritori descrisi de "Biblia olandeza" sunt un fel de observatori. Ei
sunt neutri, nu se implica, dar sunt martorii tuturor evenimentelor
istorice majore ale evolutiei umanitatii. Una din gravurile din carte
prezinta in partea centrala un astfel de observator, care sta asezat cu
condeiul in mana si noteaza pe un sul de pergament toate intamplarile la
care a fost martor. De jur imprejur, gravura prezinta, in mod simbolic,
toate aceste intamplari observate de nemuritor, incepand cu momentul
zero. Normal, cartea a fost interzisa si numeroase exemplare au fost
distruse. In ciuda acestor distrugeri, destule exemplare au
supravietuit, putand fi regasite astazi in colectii particulare.
Grupul oamenilor in negruPe
langa lucrarile cu subiect interzis, care au o mare valoare pentru
colectionari, in prezent, exista si lucrari a caror existenta este
negata total, desi acestea exista. "Valkiria Chronicum" este un astfel
de exemplu. Desi a fost recunoscut faptul ca ea exista intr-o colectie
particulara, cataloagele pentru colectionari care alcatuiesc liste, prin
enumerarea cartilor rare de valoare, o incadreaza la mituri, la lucrari
pierdute sau inexistente. In Romania, un astfel de exemplu este
"Octoihul de la Liov", care a supravietuit in doua exemplare, unul aflat
intr-un muzeu din Europa si celalalt intr-o colectie particulara din
tara. Totusi, in cataloagele destinate colectionarilor de profil,
existenta lucrarii inca nu a fost recunoscuta.
Intr-un
mod subtil, cartile interzise si-au pastrat acest caracter "interzis"
si in prezent. Se poate spune ca pe internet exista un anumit grad de
cenzura in ceea ce priveste aceste subiecte. Chiar cartile care au fost
prezentate aici sunt greu, daca nu chiar imposibil, de gasit pe
internet, desi ele au fost scanate de catre colectionari, care au vrut
sa le faca publice, pentru a se bucura si altii de continutul lor,
continutul cartilor rare fiind foarte important si apreciat de catre
colectionari. In cazul unora, pot fi gasite fragmente disparate sau
cateva gravuri, dar variantele integrale scanate nu sunt de gasit si, in
cazul unor carti atat de vechi, nu poate fi vorba de probleme legate de
dreptul de autor.
Uneori se vorbeste despre un grup al oamenilor in
negru, care nu trebuie confundati cu cei din domeniul ozenisticii. Este
mai mult vorba despre un ordin care se pare ca a existat inca din cele
mai vechi timpuri si a carui preocupare principala este ascunderea
informatiilor care ar putea contrazice datele istorice cunoscute. De
aceea, unii sustin ca istoria ar putea fi un set de minciuni care au
fost stabilite prin comun acord si apoi adoptate ca adevar istoric real.
Este tocmai datoria acestor oameni in negru sa se asigure ca nimic nu
contravine cu acest "adevar istoric".
Pe langa acestea, ordinul negru
are si datoria de a ascunde acele descoperiri care ar putea fi mult
prea periculoase pentru omenire. Ei au menirea de a impiedica o evolutie
prea rapida a progresului stiintific, care ar putea duce umanitatea la
autodistrugere. Pe de o parte, acest ordin negru poate reprezenta un
mecanism reglator, care permite pastrarea unui echilibru relativ, dar,
pe de alta parte, existenta si activitatea lui contravine cu ideea de
democratie si cu libera circulatie a informatiei.
Fara a mai lua in
considerare acest lucru, cartile cu subiect interzis raman un subiect
deschis. Mereu, intr-un loc ascuns sau uitat, pot fi gasite alte astfel
de carti, pe care umanitatea considera ca le-a pierdut demult. Studiul
acestora poate completa insa cunostintele actuale sau poate deschide noi
directii de dezvoltare pentru stiinta moderna.