Istoria exploatării petrolului în Ecuador a început în 1964, când
compania americană Texaco (acum Chevron), a descoperit petrol în
regiunea nordică amazoniană, cunoscută sub numele de “Oriente”.
Locuitorii indigeni din această pădure tropicală virgină, triburile
indiene Cofan, Siona, Secoya, Kichwa şi Huaorani, trăiau un stil de
viață tradițional, în mare parte neatins de civilizația modernă.
Pădurile și râurile le ofereau acestor locuitori sursa pentru
supraviețuirea lor de zi cu zi. Ei habar n-aveau de ceea ce li se vor
întâmpla, atunci când muncitorii de la Texaco s-au mutat în zona lor și
au fondat orașul Lago Agrio (“Sour Lake”, numit aşa după orașul din
Texas în care a fost înființată compania petrolieră Texaco). Nici
guvernul ecuadorian nu ştia la ce dezastru să se aştepte, din moment ce
Texaco, în acea perioadă, era o binecunoscută companie americană ce avea
mai bine de jumătate de secol de experiență în domeniu şi care se
angajase în practicarea unor proceduri moderne de forare. Cu toate
acestea, în ciuda legilor de mediu existente, Texaco a luat decizii
deliberate de reducere a costurilor operaționale care, timp de 28 de ani
(până în 1992) a dus la o catastrofă ecologică de amploare, pe care
experții au numit-o “Cernobîl-ul Amazonului”.
Sistemul de extracţie a petrolului folosit de Texaco în Ecuador a
fost proiectat, construit și operat prin folosirea unor tehnologii
ieftine, care nu corespundeau standardelor de protecţie a mediului încă
de la bun început. Acest lucru a dus la poluarea sistematică a întregii
zone amazoniene timp de aproape trei decenii.
Într-o zonă de pădure tropicală de aproximativ trei ori mai mare
decât Manhattan-ul, Chevron (Texaco) a instalat 350 de sonde de petrol,
iar la plecarea din țară (în 1992), a lăsat numai puţin de 1000 de gropi
pline de deșeuri toxice. În timpul ploilor abundente, multe dintre
aceste gropi de deşeuri s-au scurs în pârâuri şi râuri, care au devenit
astfel poluate, făcând imposibilă folosirea apelor de către populaţia
locală. Prin manipularea deșeurilor sale toxice din Ecuador, se spune că
Texaco ar fi făcut o economie de circa 3 dolari pe baril de petrol
produs. Cum Texaco a extras în cei aproape 30 de ani circa 1,7 miliarde
de barili de petrol, aceasta înseamnă că ea a câştigat cel puţin 5
miliarde de dolari din nerespectarea normelor de mediu, o sumă absolut
fabuloasă!
Exploatarea petrolului din zona amazoniană ecuadoriană nu numai că a
poluat apa şi solul acestui ecosistem unic din lume, dar a şi modificat
ireversibil și degradat viaţa populaţiei indigene, care îşi câştiga
traiul din pescuit și vânătoare. Acum, populaţia locală din acea zonă
suferă de probleme grave de sănătate, ca de exemplu apariţia unui număr
mare de cancere, de malformaţii congenitale precum şi de boli legate de
expunerea la substanţe toxice.
Nici Texaco şi nici guvernul ecuadorian nu a consultat vreodată
comunitatea locală înainte de a începe activitatea petrolieră din
Oriente. Consiliile locale n-au acordat niciodată vreo permisiune pentru
exploatare, iar oamenilor nu li s-a cerut părerea înainte ca destinele
lor să se schimbe irevocabil odată cu sosirea lui “Big Oil”. După ce
Texaco (Chevron) s-a văzut cu buzunarele pline, şi-a făcut bagajele şi a
plecat, lăsând în urmă un dezastru pe care localnicii din Oriente nu
mai ştiu cum să-i facă faţă.
Dacă Chevron s-a comportat aşa în trecut în Ecuador, de unde ştim că nu
va face la fel şi în România? De unde ştim că nu va lăsa în urmă un
dezastru ecologic? Şi asta pentru că istoria companiei are asemenea
antecedente în “cazierul” său. În plus, populaţia locală din zona
Bîrladului nu numai că nu a fost consultată cu privire la exploatarea
gazelor de şist, dar se şi opune cu vehemenţă unui asemenea proiect care
poate avea consecinţe catastrofale pentru întreg mediul înconjurător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu