Cum a fost aleasa Ziua Nationala a Romaniei

Actuala zi nationala a Romaniei, sarbatorita pe 1 decembrie, este a treia sarbatoare nationala pe care a avut-o statul nostru in istoria sa si a fost aleasa in 1990, de catre primul Parlament ales prin vot democratic de catre cetatenii romani.
Parlamentul dominat de FSN-ul lui Ion Iliescu a votat legea pe 31 iulie 1990, iar seful statului de atunci a promulgat-o pe 10 august. Odata cu adoptarea Constitutiei din 1991, ea a fost implementata si in acest act.
1 decembrie a avut insa concurenta, nefiind singura propunere pentru a fi zi nationala a Romaniei.
O alta data propusa a fost 22 decembrie 1989, adica data la care a fost rasturnata dictatura comunista din Romania. Opozitia anticomunista a fost cea care a avansat aceasta data, insa uriasa majoritate pe care o avea Frontul Salvarii Nationale – care includea multe foste cadre ale Partidului Comunist Roman – a respins propunerea si a optat pentru 1 decembrie.
Presedintele de atunci, Ion Iliescu, a explicat pentru Ziare.com de ce a fost preferat 1 decembrie.
“La 1 decembrie s-a creat Romania Mare, s-au reunit toate provinciile romanesti in noul stat romanesc, e firesc sa fie momentul-reper, cel mai semnificativ din istoria noastra.
In istoria noastra nationala a mai fost Unirea celor Doua Principate, un moment foarte important, dar Marea Unire de la 1918 ramane momentul nostru de varf al formarii statului national unitar roman, de aceea a fost propunerea celor mai multi sa fie zi nationala, e un reper.
22 decembrie este o zi de asemenea semnficativa, dar momentul fauririi statului national unitar este cel mai plin de semnificatii”, a declarat Iliescu.

sursa: piatza.net

Obligaţiunile corporative sunt pe val: în 2013 s-au derulat oferte de un miliard de lei

Piaţa de obligaţiuni corporative listate la bursă a renăscut în 2013 cu emisiuni record de un miliard de lei făcute de două bănci şi o companie de utilităţi care au atras un interes ridicat din partea investitorilor.
Finanţarea prin obligaţiuni ar putea creşte în popularitate în anii următori mai ales că fondurile de obligaţiuni, care au active miliarde de lei, se plâng că nu au suficientă ofertă.
Ultima ofertă de obligaţiuni din acest an a fost derulată de compania de stat Transelectrica (simbol bursier TEL) şi s-a încheiat marţi, 17 decembrie. Trans­electrica a în­chis oferta de obliga­ţiuni de 200 mil. lei cu o zi înainte de termenul anun­ţat iniţial, graţie subscrierilor mari din partea investitorilor Transelectrica le va plăti investitorilor o dobândă de 6,1% pe an timp de cinci ani. Oferta a fost intermediată de BCR.
„Oferta de obligaţiuni Transelectrica a fost suprasubscrisă şi devine astfel un punct de referinţă pentru emitenţi similari. Interesul sporit din partea investitorilor locali şi internaţionali este dovada unui mix echilibrat între calitatea emitentului, randament, lichiditate şi posibilitatea de diversificare a portofoliului prin instrumente cu venit fix locale“, se arată într-un anunţ transmis bursei de la Bucureşti după închiderea şedinţei de tranzacţionare de marţi.
Aceasta este a treia ofertă de obligaţiuni, după cea derulată de UniCredit Ţiriac Bank şi Raiffeisen Bank. În iunie, UniCredit a vândut obligaţiuni de 550 milioane de lei cu dobândă de 6,35% pe cinci ani. Oferta UniCredit a fost suprasubscrisă, emisiunea fiind majorată de la 500 de milioane de lei iniţial la 550 de milioane de lei. Interes ridicat a atras şi oferta de obligaţiuni făcută de Raiffeisen Bank, care a fost subscrisă într-o singură zi. Raiffeisen a atras 225 mil. lei cu maturitatea la 3 ani plătind un randament de 5,5% pe an.
Cererea pentru obligaţiuni corporative este alimentată de fondurile de obligaţiuni, care au în prezent active de 6 miliarde de lei şi din partea fondurilor de pensii, care au ajuns la active de peste 10 miliarde de lei, din care peste 75% sunt investite în prezent în titluri de stat. Din lipsă de oportunităţi pe piaţa locală, aceste fonduri au cumpărat în ultimii ani obligaţiuni ale unor companii străine, astfel că banii investitorilor şi ai viitorilor pensionari români au finanţat companii din Germania, Franţa sau Austria, în loc să finanţeze compani­ile locale.

sursa: zf.ro

Sponsorizările din sistemul medical ies la lumină: GSK a plătit 80.000 de euro ca să trimită 170 de medici români la congrese

Prinsă în mijlocul unui scandal de corupţie în China, compania farmaceutică britanică GlaxoSmithKline (GSK), care pe piaţa locală se află pe locul şase în topul celor mai mari jucători din industria de profil, a anunţat că renunţă să mai sponsorizeze participarea medicilor la congresele internaţionale şi stopează plăţile către medici pentru servicii precum cele de vorbitori la conferinţe.

 

Este pentru prima dată când o companie farma de top admite că a plătit medici ca să vor­bească la conferinţe despre produse ale com­paniei. Măsura se aplică în toate statele în care GSK este prezentă, iar potrivit Financial Times are loc într-o perioadă în care compania încear­că să-şi repare imaginea şi să-şi refor­meze practicile de lucru pe fondul unui scan­dal în care există suspiciuni că angajaţi ar fi oferită mită în valoare de jumătate de miliard de dolari în China.

 

Mai mult, la nivel internaţional au crescut îngrijorările cu privire la practicile tot mai agresive ale industriei de medicamente, în timp ce pe piaţa americană anul trecut autori­tă­ţile de reglementare au derulat mai multe anchete care s-au finalizat într-un nivel record de amenzi de 3 mld. dolari. În România nu a existat nicio anchetă vizavi de practicile companiilor farmaceutice, acestea nefiind obligate să facă publice infor­maţii precum cele legate de numărul me­dicilor sponsorizaţi, sumele cheltuite sau diverse alte plăţi pe care le fac către personalul medical.

  

sursa:zf.ro

Autobiografia

Agatha Christie a început să lucreze la opera sa autobiografică în aprilie 1950 şi a terminat-o când avea în jur de 75 de ani, mărturisind că "a sosit momentul să mă opresc. Asta pentru că am impresia că am spus tot ce era de spus despre viaţa mea". Deşi e o lucrare autobiografică, Agatha Christie nu s-a lăsat încorsetată de rigorile cronologiei. Frumuseţea acestei cărţi constă în mare parte în libertatea naraţiunii, al cărei fir este dirijat după bunul plac al autoarei: meditează asupra compensaţiilor vârstei înaintate, îşi aminteşte trăsături ale copilei Agatha. În acelaşi timp, nu se simte obligată să includă în relatarea sa orice amănunt sau orice întâmplare - renumita sa dispariţie, de pildă. Este evident că preferă să evoce în general părţile amuzante ale existenţei sale. Puţini sunt cei care pot să afirme că au avut o viaţă mai intensă şi mai plină de culoare, iar cartea de faţă este, mai presus de orice, un imn închinat bucuriei de a trăi. Autobiografia, publicată în 1977, la un an de la moartea autoarei, este povestea fascinantă a vieţii ei personale, începând cu anii copilăriei, trecând prin cele două mariaje ale ei şi cele două războaie mondiale şi a experienţelor de scriitoare şi de participantă la expediţiile arheologice ale celui de-al doilea soţ, Max Mallowan. Cartea este la fel de captivantă şi bine scrisă ca oricare dintre romanele ei.

Consiliul National Secuiesc cere primarilor sa afiseze in locuri publice proclamatia "Marelui mars al secuilor"

Conducerea Consiliului National Secuiesc cere primarilor localitatilor din secuime sa afiseze in locuri publice proclamatia "Marelui mars al secuilor", care a avut loc in 27 octombrie in Covasna, si sa sprijine actiunea de strangere de semnaturi pentru sustinerea acestui document, informeaza Mediafax.
Vicepresedintele Consiliului National Secuiesc (CNS), Ferencz Csaba, a declarat, joi, pentru agentia de presa ca presedintele CNS, Izsak Balazs, a trimis cate o scrisoare primarilor din secuime in care le cere sa sprijine actiunea de strangere de semnaturi pentru sustinerea proclamatiei "Marelui Mars al Secuilor".

Totodata, presedintele CNS solicita edililor sa afiseze textul proclamatiei in locuri publice.

CNS intentioneaza sa inainteze Guvernului, la inceputul anului viitor, proclamatia si semnaturile stranse.

CNS a inceput, la sfarsitul lunii noiembrie, o actiune de strangere de semnaturi pentru sustinerea proclamatiei "Marelui Mars al Secuilor", adunand pana acum 10.000 de semnaturi.

"Marele mars al secuilor" s-a desfasurat in 27 octombrie intre localitatile Chichis si Bretcu, din judetul Covasna, iar potrivit Prefecturii, Politiei, Jandarmeriei si ISU Covasna, la manifestare au participat aproximativ 15.000 de persoane. Organizatorii manifestarii au sustinut, insa, ca au fost prezente peste 100.000 de persoane.

Participantii la "Marele mars al secuilor" au format un lant viu pe o distanta de 54 de kilometri, intre localitatile Chichis, aflata la granita cu judetul Brasov, si Bretcu, la iesirea catre Bacau, iar la intersectia de la Reci presedintele CNS, Izsak Balazs, a citit o proclamatie prin care maghiarii solicita autoguvernarea Tinutului Secuiesc.

Vicepremierul Liviu Dragnea spunea, referindu-se la marsul secuilor, ca discutiile despre solicitarile neconstitutionale nu pot fi acceptate la nesfarsit, el aratand ca Romania este un stat unitar si ca autonomia locala trebuie sa fie aceeasi pe tot teritoriul statului roman.

sursa: hotnews.ro

Procurorul general i-a scris lui Traian Basescu sa nu promulge modificarile la Codul Penal

Procurorul general al Romaniei, Tiberiu Nitu, a declarat joi ca i-a transmis o scrisoare presedintelui Traian Basescu in care a recomandat sa nu promulge proiectul de lege cu modificarile aduse Codului Penal, prezentand si argumentele de natura juridica pentru aceasta solicitare, transmite Mediafax.

Tiberiu Nitu a spus ca a explicat in scrisoarea trimisa presedintelui Traian Basescu efectele pe care le au modificarile aduse Codului Penal.

Procurorul general al Romaniei precizat ca scrisoarea are patru pagini si in aceasta sunt argumente de natura juridica care vizeaza implementarea modificarilor la Codul Penal.

Nitu a mai spus ca a ales sa comunice institutional, scrisoarea fiind transmisa presedintelui in cursul saptamanii trecute.

Camera Deputatilor a aprobat, in 10 decembrie, mai multe modificari la Codul Penal. Prin una dintre modificari, presedintele si parlamentarii au fost scosi din categoria functionarilor publici prevazuta in Codul Penal. In aceeasi zi, Camera a aprobat un proiect de modificare a Codului Penal respins de Senat in octombrie 2012, prin care se schimba articolul privind conflictul de interese, fiind eliminata categoria functionarilor publici.

Proiectul de lege a fost introdus pe ordinea de zi suplimentara a Camerei si a fost votat fara ca raportul comisiei sa fie publicat si fara dezbatere in plen. De altfel, Comisia juridica a intocmit raportul cu o seara inainte, in aceeasi sedinta controversata in care a fost adoptat si proiectul Legii amnistierii.

Modificarile au fost contestate puternic de Traian Basescu, care a declarat ca va retrimite Parlamentului legea prin care presedintele si parlamentarii sunt scosi din categoria functionarilor publici. Seful statului a mai spus ca modificarile la Codul penal adoptate de Camera Deputatilor sunt "dramatice" si "darama zece ani de munca si activitate a institutiilor anticoruptie" precum DNA sau ANI.

Reactia lui Basescu nu a fost singulara. Astfel, Directia Nationala Anticoruptie a aratat ca, in urma modificarilor aduse Codului Penal, parlamentarii trimisi in judecata pentru fapte de coruptie sau asimilate acestei infractiuni ar putea sa fie achitati, iar cei aflati in detentie, prin condamnari definitive, ar putea fi pusi in libertate.

La randul sau, presedintele Agentiei Nationale de Integritate, Horia Georgescu, a sustinea ca, in urma modificarilor, "se va crea o super-imunitate", iar "istoricul de cazuri al ANI va fi aruncat in aer in cazul a 25 de senatori si deputati".

Si CSM a criticat modificarile aduse Codului Penal, subliniind ca nu le-a primit spre avizare, asa cum prevede legea. Comisia juridica a Camerei Deputatilor a precizat, in 12 decembrie, intr-un comunicat, ca nu avea obligatia sa ceara avizul CSM.

Ambasadele Statelor Unite, Olandei, Germaniei si ambasadorul britanic, Martin Harris, precum si reprezentantii a numeroase organizatii neguvernamentale au criticat si ei amendamentele aduse la Codul Penal de catre deputati.

Mai mult decat atat, chiar si instanta suprema a intervenit in urma modificarilor aprobate de Camera Deputatilor, sesizand, in 12 decembrie, Curtea Constitutionala cu privire la acestea.

Si PDL a depus, in aceeasi zi, la Curtea Constitutionala, doua sesizari in legatura cu modificarile adoptate de deputati la Codul Penal, una vizand definirea functionarului public si cealalta referindu-se la conflictul de interese.

Pe de alta parte, reprezentantii Ministerului Justitiei si ai Parchetului general al Romaniei nu s-au remarcat in contestarea modificarilor aduse Codului penal.

Procurorul general Tiberiu Nitu declara, pentru MEDIAFAX, ca institutiei pe care o conduce nu i s-a cerut un punct de vedere cu privire la modificarile aduse Codului Penal. "Nu ni s-a cerut un punct de vedere cu privire la acest modificari ale Codului Penal. Nici nu era necesar acest lucru", spunea atunci Nitu, care nu a dorit sa comenteze efectele pe care le-ar putea avea modificarile aduse Codului Penal.

Si reactia ministrului Justitiei, Robert Cazanciuc, a intaziat sa apara. La doua zile dupa declansarea scandalului, el i-a invitat la o discutie, in 12 decembrie, pe Valeriu Zgonea si pe reprezentantii comisiei juridice a Camerei Deputatilor, singurii care au dat curs invitatiei fiind cei din urma. Imediat dupa intalnire, care a avut loc in 13 decembrie, Cazanciuc s-a limitat in a spune ca au fost prezentate, in cadrul intalnirii, "argumentele unor solutii din Codul penal" si motivele pentru care au fost alese acestea la elaborarea Codului.

"A fost o intalnire in care, impreuna cu colegii mei, am prezentat argumentele unor solutii din Codul penal, de ce s-au ales anumite solutii atunci cand s-a elaborat Codul penal, pentru a fi avute in vedere la deciziile viitoare", a spus Cazanciuc.

Intrebat daca, dupa parerea lui, ar trebui ca parlamentarii sa ramana functionari publici, ministrul Justitiei a spus ca "e o discutie care poate fi facuta in ce masura parlamentarul este sau nu este functionar public". "Exista notiuni diferite in sens civil si in sens penal. Cred ca si aici ar trebui sa asteptam decizia Curtii", a explicat Cazanciuc.

Ministrul Justitiei a adaugat ca nu vrea sa introduca in spatiul public notiuni sau aprecieri care sa nu aduca clarificari.

 

sursa: hotnews.ro

Comarnic - Braşov. Care va fi costul lucrărilor şi când ar putea fi încheiate

CNADNR a selectat consorţiul Vinci (Franţa) - Strabag (Austria) - Aktor (Grecia) pentru construcţia în concesiune a tronsonului de autostradă Comarnic - Braşov, cu o lungime de 58 de kilometri.
În timpul unei discuţii cu jurnaliştii, la inaugurarea lotului patru al Autostrăzii Sibiu-Orăştie, premierul Victor Ponta le-a cerut ministrului Dan Şova şi reprezentanţilor CNADNR să dea "vestea bună" referitoare la autostrada Comarnic Braşov.
"De la domnul Şova şi de la CNADNR aştept astăzi (joi - n.r.) sau mâine (vineri - n.r.) o veste bună... Astăzi? Păi, daţi, domnilor, vestea bună, că ţine cariera mea politică de ea. Avem câştigător pentru Comarnic-Braşov", a spus premierul.
Reprezentanţii CNADNR au precizat că licitaţia a fost câştigată de Vinci-Strabag-Aktor, refuzând însă să precizeze preţul.
Premierul a menţionat că lucrările vor începe anul viitor.
"Avem o ofertă serioasă şi de anul viitor putem să începem faimosul Comarnic-Braşov", a afirmat el.
Asocierea Vinci şi Aktor şi-a adjudecat acest proiect şi în 2009, renunţând ulterior la contract, întrucât statul român nu a acceptat anumite clauze.
Consorţiul câştigător a concurat cu asocierea Impregilo - Salini din Italia pentru acest proiect, aceştia fiind singurii constructori care au depus oferta finală.
Ofertele pentru preselecţie la dialog competitiv au fost depuse în februarie, pe listă fiind înscrise compania China Communications Construction şi asocierile Spedition UMB - Tehnostrade, firme deţinute de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, Vinci - Strabag - Aktor şi Impregilo - Salini.
La începerea etapei dialogului competitiv, în perioada mai-iunie, China Communications Construction a anunţat cã se retrage. Ulterior, la termenul final fixat pentru 9 decembrie, asocierea Spedition UMB - Tehnostrade nu a depus oferta finală.
Costul de construcţie al autostrăzii este în jur de 1,2 - 1,3 miliarde euro, iar lucrările vor începe în luna aprilie a anului viitor şi ar putea fi încheiate în 2016 sau 2017, a declarat în luna noiembrie ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Şova, la emisiunea "După 20 de ani", difuzată de Pro TV.
Limita de viteză va fi de 130 kilometri/ oră, iar taxarea autostrăzii ar putea fi făcută la tariful de 3 euro/100 de kilometri.
De finanţarea proiectului s-au arătat interesate BEI, BERD şi Banca Mondială, potrivit ministrului.
Statul a mai încercat de două ori să construiască autostrada Comarnic-Braşov, ultima tentativă având loc în 2009, când câştigătorul licitaţiei, asocierea Vinci - Aktor, a renunţat la contract. Grupul elen Ellaktor, din care face parte compania Aktor, a anunţat că a anulat contractul de construcţie pentru că statul român nu a acceptat anumite clauze, situaţie care a făcut imposibilă asigurarea finanţării.
CNADNR a inaugurat joi 60 de kilometri de autostradă, pe ruta Orăştie - Sibiu, care se adaugă celor 548 kilometri deja existenţi.
Guvernul a anunţat la începutul lunii decembrie strategia de dezvoltare a reţelei de autostrăzi, urmărind accelerarea proiectelor începute, lansarea de noi proiecte din fonduri europene şi cointeresarea partenerilor privaţi în finanţarea autostrăzilor.
Executivul a identificat patru surse de finanţare a proiectelor - TEN-T Coeziune (3 miliarde euro, pentru perioada 2014­‐2020), TEN-­T Dezvoltare regională (1,8 miliarde euro pentru 2014-2020), concesiune/PPP (fonduri private şi fonduri de la buget, ultima categorie neputând depăşi 49%), respectiv statul român (din fondul creat în urma indexării accizei pe combustibili, de circa 750 milioane euro anual).
Conform Executivului, pentru prima dată decizia privind noi tronsoane va fi luată prin consultare publică, iar până în 2022 primele 16 oraşe din România vor fi conectate prin autostrăzi (Bucureşti, Cluj­-Napoca, Timişoara, Iaşi, Constanţa, Craiova, Braşov, Galaţi, Ploieşti, Oradea, Brăila, Arad, Piteşti, Sibiu, Bacău, Târgu Mureş).

sursa: mediafax.ro

Ambasadorul României la Londra cere încetarea campaniei de discreditare a românilor în Marea Britanie

Ion Jinga, ambasadorul României la Londra, cere încetarea campaniei de "discreditare" a românilor, în contextul în care parlamentari conservatori britanici propun prelungirea cu cinci ani a restricţiilor impuse românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din Marea Britanie.
Marea Britanie ar urma să elimine restricţiile pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari începând din ianuarie 2014, un subiect care a generat polemici ample la Londra. În acest context, premierul britanic, David Cameron, a anunţat că va propune măsuri pentru limitarea accesului imigranţilor provenind din state UE la indemnizaţiile sociale britanice. Cel puţin 73 de parlamentari britanici propun prelungirea restricţiilor pentru români şi bulgari până în 2019. Propunerea va fi dezbătută joi în Camera Comunelor.
Ambasadorul României, Ion Jinga, insistă, într-un articol pentru filiala britanică a publicaţiei Huffington Post, că, cel mai probabil, în 2014, în Marea Britanie vor merge mai puţini români decât în anii precedenţi. "Majoritatea românilor care vin în Marea Britanie o fac pentru a munci, nu pentru indemnizaţii sociale. Noi apărăm oameni cinstiţi, care muncesc din greu, oameni care plătesc impozite şi au contribuţii în societatea britanică", explică Jinga.
"La nivelul UE, nimeni nu migrează mai mult decât britanicii. Potrivit unui raport din anul 2011 al Băncii Mondiale, 4,7 milioane de britanici trăiesc în străinătate, cei mai mulţi în alte state UE. Există mii de britanici care muncesc în România. Dacă cereţi dreptul de a munci în altă ţară, trebuie să se întâmple la fel şi în Marea Britanie. Doar aşa este corect", a spus Jinga, avertizând că "discreditarea" în continuare a românilor riscă să conducă la o stare de reticenţă a europenilor faţă de emigrarea în Marea Britanie, efectul fiind lipsa de specialişti în domenii precum serviciile financiare, IT, cercetare şi sănătate.

sursa: mediafax.ro

Traian Băsescu: Am promulgat bugetul de stat pe anul 2014. Sunt convins că ACCIZA la carburanţi poate fi evitată complet

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, la Palatul Cotroceni, că a promulgat bugetul de stat pe anul 2014, după cde Guvernul a fost de acord să amâne cu trei luni intrarea în vigoare a accizei pe carburant. Traian Băsescu a menţionat, de asemenea, că îşi asumă explicarea, în ianuarie, în discuţiile cu FMI, a erorilor legate de creşterea accizei la carburant.
DECLARAŢIILE PREŞEDINTELUI
Despre bugetul de stat şi acciza la carburanţi
- Vreau să informez că am promulgat bugetul de stat pe anul 2014. Am făcut acest lucru pentru că Guvernul a fost de acord să amâne cu trei luni intrarea în vigoare a accizei pe carburant, motorină şi benzină. Faţă de 2,4 miliarde, cât era prevăzut în Bugetul de Stat venituri din această taxă, suspendarea aplicării pe trei luni înseamnă 600 de milioane de lei mai puţin în bugetul de stat, foarte mică în raport cu excesele din buget, şi care pot fi ajustate în foarte multe zone din Buget unde sunt bani în exces, fie că vorbim de banii de la Ministerul domnului Dragnea, de la Serviciul datoriei externe, de la minimalizarea unor încasări, cum e taxa pe stâlp.
- Sunt resurse foarte mari pentru ca această taxă barbară să nu fie introdusă.
- Obiectivul meu nu a fost legat de o confruntare, ci de a evita o greşeală. Atât Fondul, cât şi Banca Europeană au greşit. În acest sens, când va veni delegaţia FMI la Bucureşti, în ianuarie, îmi asum explicarea erorilor legate de creşterea accizei la carburant.
- Sunt convins că taxa poate fi evitată complet şi acesta va fi obiectul meu în discuţiile cu FMI. Eu nu voi valida nicio scrisoare către bordul Fondului în ceea ce priveşte introducerea acestei taxe.
- Este clar că bugetul trebuie să reflecte interesul naţional şi nu pe cel de partid. Nu este de conceput introducerea unei taxe care impune creşteri de preţuri la orice, doar pentru a crea nişte resurse necesare baronilor locali. Baronii să privească cu îndrăzneală la fondurile europene.
- Eu cred că cele trei luni vor fi prelungite pentru totdeauna. Prima zi de introducere a taxei ar fi 1 Aprilie, deci sigur e o poantă.
- Eu i-am oferit ca garanţie premierului cuvântul de onoare.
- Reintroducerea acestei accize trebuie făcută în urma unei înţelegeri cu FMI şi UE. Deşi se ştia disputa internă pe această temă, cele două instituţii nu au reacţionat, şi-au menţinut neutralitatea. În ianuarie vom relua discuţiile. Eu v-am spus că nu voi promulga un mandat care prevede creşterea preţului la carburanţi.
Despre modificările la Codul penal
- Îmi menţin punctul de vedere, că cei care ascund infractori nu au ce căuta în fruntea ţării.
Despre USL
- Nu cred în ruperea USL-ului. Cred că pot fi nişte jocuri de forţă, de aceea m-am bucurat că am ajuns la un acord cu premierul. Pentru că altfel riscam ca liberalii să plece de la discuţiile despre TVR şi să nu avem buget deloc. Nu se rup, dar se şicanează.

Edgar Cayce – “Profetul adormit”, cel mai misterios om din lume

Mai putin cunoscut in Romania decit Nostradamus, printre occidentali Edgar Cayce are faima unui mare profet, interesul pentru ideile sale fiind ilustrat de cele peste 300 de carti despre el, scrise in cei 58 de ani care au trecut de la moartea sa. Personaj controversat, inzestrat cu certe capacitati paranormale, Cayce a fost asaltat de-a lungul vietii sale de mii si mii de cereri de ajutor pentru cele mai variate probleme, el fiind rind pe rind vindecator, sfatuitor in afaceri, cunoscator al trecutului, dar si al viitorului.
Presa vremii il numea „cel mai misterios om din lume”. Lucrurile spuse de el in transa sint si astazi studiate cu atentie de cei care doresc sa desluseasca misterele trecutului omenirii si de cei, mult mai numerosi, care se gindesc cu infrigurare la sfirsitul lumii.
Aparitia misterioasa
Nascut in apropiere de Hopkinsville, statul american Kentucky, pe 18 martie 1877, Edgar Cayce a avut o copilarie cit se poate de normala. Pe la sase-sapte ani, el a inceput sa le spuna parintilor ca are un fel de viziuni si sta de vorba cu rude decedate recent, dar nimeni nu i-a dat atentie, aceste idei fiind puse pe seama unei imaginatii prea bogate. Copilul se cufunda atunci in studierea Bibliei pe care o citeste din scoarta-n scoarta de mai multe ori.
La virsta de 13 ani, Cayce are o viziune care ii va marca toata viata. Atunci, i-a aparut o femeie foarte frumoasa care l-a intrebat ce isi doreste cel mai mult in viata. Adolescentul a raspuns ca ar vrea sa-i ajute pe ceilalti, in special pe copiii bolnavi, ceea ce s-a si intimplat, insa mult mai tirziu. Efectul imediat al misterioasei aparitii a fost acela ca Edgar nu a mai fost niciodata nevoit sa-si bata capul cu lectiile, doar dormea cu capul pe carti si a doua zi stia totul! Cu timpul insa acest dar s-a estompat.
Autovindecare sub hipnoza
Primele manifestari ale puterilor sale extraordinare apar abia pe la 23 de ani, intr-un context tragic, tinarul Cayce fiind afectat de o laringita severa, din pricina careia el isi pierde vocea. Situatia era atit de dramatica, incit el renunta la munca de comis-voiajor, devenind fotograf, meserie in care nu era nevoie sa vorbeasca. La sugestia unui expert din New York, tinarul a fost hipnotizat si intrebat cum poate fi vindecata boala de care sufera,
Spre surprinderea tuturor, Cayce a explicat ca afectiunea e de natura psihica, singura solutie pentru vindecare fiind determinarea organismului sa creasca presiunea sangvina in zona gitului. Pielea de pe git a devenit de culoare rosu-aprins si era foarte calda, apoi si-a revenit la normal. Cind s-a trezit, Cayce putea vorbi perfect normal. In biografiile sale, ziua de 31 martie 1901, data autovindecarii sale, este mentionata drept „prima citire psihica”, termen folosit pentru a desemna tot ceea ce el a spus in transa.
Perioada care a urmat a fost una dificila pentru Cayce, sfisiat intre dorinta de a duce o viata linistita alaturi de cea pe care o iubea si cererile celor din jur de a-si folosi cumva strania putere. La acea vreme, nici el nu intelegea mare lucru, neavind cunostinte nici despre fenomenele paranormale, nici de medicina.
Practic, Cayce nu avea nevoie de hipnoza, el fiind in stare sa intre singur in transa, intinzindu-se pe canapea, cu miinile pe piept, intr-un somn aparent, de unde si porecla de „Profetul adormit”. In aceasta stare, el raspundea la intrebari si oferea solutii la toate problemele. Cele mai multe dintre acestea au fost notate de o stenografa special angajata, astfel ca s-au pastrat peste 14.000 de „citiri” ale lui Cayce, care au fost transpuse recent pe CD-uri.
Faima de vindecator a lui Cayce crestea de la o zi la alta, astfel ca in 1907 el ajunge ajutorul unui doctor, impresionat de talentul sau extraordinar de a diagnostica maladii. Povestea a ajuns si in paginile cotidianului „New York Times”, care pe 9 octombrie 1910 a publicat un amplu articol intitulat „Un analfabet devine doctor sub hipnoza”, titlu oarecum nedrept fata de Cayce, care facuse totusi ceva scoala.
Desi era deja renumit ca vindecator, el nu reuseste in 1911 sa-si salveze unul dintre baieti, lovit de tuse convulsiva. De fapt, Cayce nu s-a gindit sa-i citeasca propriului sau copil decit atunci cind medicii s-au dat batuti, insa a aflat ca e prea tirziu si nu mai e nimic de facut. Citeva luni mai tirziu, doctorii i-au spus ca si sotia sa, Gertrude, este pe moarte, din pricina tuberculozei, dar de aceasta data citirea a fost salvatoare, femeia revenindu-si in citeva luni gratie tratamentului indicat de el in transa.
Calatorii in afara trupului
Edgar Cayce a povestit doar in citeva rinduri despre „calatoriile” sale in afara trupului, in cursul carora gasea solutii salvatoare pentru multi dintre cei care il cautau. Informatiile sale proveneau din asa-numita “arhiva Akasha”.
Termenul de Akasha desemneaza un tarim spiritual imaginar, unde se aflau inmagazinate toate evenimentele, actiunile, gindurile si sentimentele, care au fost si care vor fi. Unii cred ca pot avea acces la acest tarim gratie „corpului astral”. Clarviziunea, profetiile si toate fenomenele din aceasta sfera sint posibile prin intrarea in Akasha. Aceste calatorii astrale ale lui Cayce sint adesea comparate cu experientele traite de cei aflati in moarte clinica.
Iata cum a descris Cayce o astfel de calatorie: “Sint ca un punct mititel, in afara trupului meu fizic, care zace inert in fata mea. Intunericul ma copleseste si am o senzatie de singuratate ingrozitoare. Deodata, observ o raza alba de lumina si stiu ca trebuie sa o urmez, astfel sint pierdut”. Urmind drumul indicat de raza, Cayce parcurge mai multe niveluri, dintre care primele sint inspaimintatoare, populate cu “forme grotesti si oribile, cum numai in cosmaruri intilnesti”. Ceva mai sus, apar “siluete de oameni deformati, avind cite o parte a corpului nefiresc de mare”.
Urmeaza apoi “figuri cenusii ce par acoperite cu glugi”. Dupa acest periplu de cosmar, aratarile devin tot mai luminoase, iar el trece pe linga un nivel pe care se pot distinge contururi de case, ziduri, copaci, insa totul e nemiscat. Treptat, lumea aceasta incremenita incepe sa prinda viata, apar sunetele, muzica si culorile din ce in ce mai stralucitoare. “Brusc, ajung in Arhiva. Este o sala fara pereti si fara tavan, dar imi apare cu claritate figura unui om batrin care imi intinde o carte mare, un dosar al persoanei pentru care caut o informatie”.
1936 – catastrofa pe Pamint
Oricit de ciudat ar parea modul in care Edgar Cayce isi obtinea informatiile, multe dintre profetiile sale care priveau viitorul imediat s-au indeplinit. Astfel, in 1924, el a anuntat apropiata criza financiara ce avea sa zguduie Statele Unite, sfatuindu-si clientii in ce domenii sa investeasca. Multi nu l-au luat in seama pe “economistul vizionar”, trezindu-se ruinati in urma crahului bursier din 1929.
Un deceniu mai tirziu, cel mai mare profet american avertiza despre ascensiunea lui Hitler, care urma sa ramina la putere “pina ce va fi inlaturat din interior sau printr-un razboi extern”. Una dintre cele mai celebre profetii ale sale, din februarie 1932, s-a implinit intocmai, cu pretul unor mari suferinte pentru umanitate. “O mare catastrofa va veni peste lume in 1936 si se va manifesta prin destramarea unor mari puteri care acum exista ca actori in afacerile lumii”. El a prevazut corect amploarea razboiului, care va atinge asemenea proportii incit “va umple de groaza toata Europa si Asia”.
In ceea ce priveste viitorul Statelor Unite, in 1939, Edgar Cayce a vorbit despre moartea a doi presedinti in functie si despre tulburarile sociale ce vor afecta tara. Roosevelt a decedat in 1945, iar in noiembrie 1963 Kennedy era asasinat, tocmai in momentul aparitiei miscarii pentru drepturile civile care isi va pune amprenta pe anii urmatori. Cayce a prevazut totodata independenta Indiei si crearea statului Israel.
Armaghedonul a inceput
Ca un profet ce se respecta, Edgar Cayce avea si el propria teorie despre sfirsitul lumii. Astfel el spunea ca “Batalia Armaghedonului” va incepe in 1999, numai ca nu se va manifesta ca un razboi pe Pamint, asa cum isi inchipuie foarte multi. De fapt, va fi o lupta spirituala intre “fortele superioare ale lumii” si “fortele inferioare ale intunericului”, inclestare ce va dura 1.000 de ani. Scopul acestei batalii este acela de a impiedica sufletele din tarimurile inferioare ale vietii de apoi sa se reincarneze si sa ajunga pe pamint. In acest rastimp, doar sufletele “luminate” se vor putea reincarna. Lumea va cunoaste 1.000 de ani de pace si iluminare, la capatul carora se va instaura Raiul pe Pamint, in care chiar si sufletele inferioare vor putea accede, reincarnarea fiindu-le in sfirsit permisa si lor.
Intr-o alta “citire”, se pomeneste anul 1998 ca data a celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Potrivit cercetatorilor profetiilor lui Cayce, mentionarea acestei date se preteaza construirii unei paralele cu un catren al lui Nostradamus, care afirma ca in 1999 va veni pe pamint “Marele Rege al Terorii”, termen ce il desemneaza, dupa unii, pe Satana, iar, dupa alte interpretari, pe Iisus Hristos, “teroarea” nefiind altceva decit Judecata de Apoi.
Scepticii spun ca momentul a trecut si, deci, profetii s-au inselat. Adeptii lui Cayce afirma insa ca este foarte posibil ca si cea de-a doua venire sa se produca la fel ca prima, astfel ca anul prezis de el sa fie cel al nasterii sale pe Pamint. Asa se explica, spun ei, si discrepanta dintre cele doua date, 1998 marcind conceperea noului Iisus, iar 1999 nasterea sa. Teoria pare cam greu de crezut, dar deceniile urmatoare vor arata cine are dreptate.
America va ajunge sub ape
Dupa cum spune Cayce, batalia Armaghedonului va fi mai greu de observat pentru oameni, cel putin in stadiul initial. In schimb, omenirea va fi martora unor catastrofe terestre mai mult decit evidente, soldate cu distrugerea unor intinse portiuni ale Statelor Unite. Se va inregistra o intensificare a activitatii vulcanice, dupa care vor urma cutremure devastatoare. Alt gen de schimbari, cauzate poate de schimbarea polului magnetic al Pamintului prezisa de vizionarul american, vor afecta practic intreg Pamintul.
Interesant de mentionat faptul ca vizionarul american a vorbit despre schimbarile climatice cu zeci de ani inainte ca oamenii de stiinta sa abordeze aceasta problema. “Ceea ce este astazi linia de coasta a multor tari va deveni fundul oceanului. Chiar si multe cimpuri de lupta ale prezentului vor deveni oceane, mari, golfuri”. Efectele globale ale cataclismelor viitoare sint descrise astfel: “Pamintul se va crapa in vestul Americii. O mare parte a Japoniei trebuie sa se scufunde. Partea nordica a Europei se va schimba intr-o clipita”.
Edgar Cayce a povestit ca intr-una dintre calatoriile sale a aflat ca se ve reincarna in 2100 in Nebraska si a vazut cum va arata lumea la acea data. Mare parte din teritoriul american se va afla sub apa, iar “New York-ul va fi distrus fie de razboi, fie de un mare cutremur”.
Al treilea razboi mondial
In stenogramele citirilor lui Edgar Cayce se gasesc referiri si la un posibil al treilea razboi mondial. Astfel, el a vorbit despre luptele ce vor izbucni in diverse zone ale lumii, printre care “Libia, Egipt, Ankara, Siria, prin strimtorile din aria de deasupra Australiei, in Oceanul Indian si in Golful Persic”. Interpretata in contextul conflictelor din Afganistan si Irak, aceasta profetie pare pe cale de a se indeplini. Totusi, nu este neaparat necesar ca acest lucru sa se intimple, caci, dupa unele interpretari, profetiile sint doar o avertizare. Rostul lor este tocmai acela de a atrage atentia, astfel incit oamenii aflati in cunostinta de cauza sa se poata schimba, sa devina mai buni, evitind astfel catastrofele prezise.
Profetia finala
Edgar Cayce si-a rezervat ultima profetie pentru sine, asa cum si prima citire a folosit-o pentru a se autovindeca. Batrin si epuizat de numeroasele solicitari ale celor care ii cereau necontenit informatii despre soarta rudelor plecate pe front, la 1 ianuarie 1945 Cayce si-a anuntat propria moarte. Pe un ton lipsit de dramatism, el le-a spus celor din jur ca peste patru zile va fi ingropat. Profetia s-a dovedit cit se poate de precisa. Edgar Cayce a murit pe 3 ianuarie, fiind condus pe ultimul drum doua zile mai tirziu.
Atlantida regasita
Previziunile lui Cayce s-au dovedit de o precizie uluitoare si in domeniul arheologiei, vestind, spre exemplu, descoperirea manuscriselor de la Marea Moarta, din 1948, cu zece ani mai devreme. De altfel, profetul, care era pasionat de Biblie, a povestit o multime de lucruri despre vremea in care a trait Iisus, in timp ce le descria unor clienti ai sai vietile lor anterioare.
Cayce a vorbit, cu mult inaintea oamenilor de stiinta, despre importanta astronomiei pentru vechii egipteni, explicind ca monumentele de la Gizeh sint aliniate dupa pozitia astrelor, asa cum se puteau ele vedea pe bolta cereasca cu 10.500 de ani i.Hr.
Unul dintre domeniile sale favorite era Atlantida, continentul pierdut, pe care exista o civilizatie superioara celei in care traim. Potrivit lui Cayce, mitica Atlantida era uriasa, “cit Europa si Asia la un loc”. Atlantida a trecut prin trei momente cruciale, primele doua producindu-se cu 15.600 de ani i.Hr., cind uscatul s-a divizat in trei insule: Poseida, Og si Aryan. Atlantii construisera un fel de cristale uriase, ca un fel de lasere, cu ajutorul carora produceau energie. Acestea aveau sa fie armele cu care, din pura lacomie, atlantii aveau sa-si distruga propria lume. Ca urmare a cataclismului produs, Atlantida s-a scufundat, ultimele portiuni ale sale fiind inghitite de ape cu zece mii de ani in urma. O parte dintre locuitori au avut insa timp sa fuga, stabilindu-se in Egipt. In opinia sa, scufundarea Atlantidei coincide cu ceea ce, ulterior, avea sa se numeasca “potopul lui Noe”.
In 1936, Cayce a prezis ca Atlantida va reveni la suprafata, iar primele semne se vor vedea in apropiere de Bahamas, in zona Insulei Bimini. Multi si-au adus aminte de vorbele sale 32 de ani mai tirziu, cind un pilot american a descoperit in zona mentionata, la circa o mila de coastele Insulei Bimini, la mica adincime, un fel de drum de piatra, parte a unui complex mult mai mare. Ciudata formatiune de pietre este astazi numit „drumul Bimini”, fiind considerata de unii ca o ramasita a vechii Atlantide. Ca mai toate subiectele de acest gen, teoria este vehement contestata de cei care sustin ca Atlantida s-a aflat in alta parte.
Anticariat-Esoteric
CAYCE, Edgar (1877 – 1945, Kentucky, Statele Unite). Talentul său de prezicător se manifestă foarte repede. La vârsta de 9 ani, după ce tatăl său l-a pălmuit pentru că el nu reuşise să memoreze ortografia unui cuvânt, s-a dus la culcare cu o migrenă groaznică. Cu cartea de gramatică sub cap, a avut un somn agitat. A doua zi când s-a trezit, tatăl său l-a ascultat. Edgar nu numai că reţinuse lecţia de gramatică, dar cei din jur şi-au dat seama că el ştia pe de rost conţinutul întregului manual… Iată deci legenda de aur, căci, fără să fie analfabet, în stare normală, clarvăzătorul nostru nu strălucea printr-o ştiinţă prea mare. Dar în stare de somn hipnotic, el părea să aibă ştiinţa înnăscută.
Cayce stabilea diagnostice exacte la distanţă şi prescria remedii eficace. Pentru aceasta îi erau suficiente numele şi adresa „pacientului”. Dar aptitudinile lui nu se limitau la medicină: el se interesa de arheologie şi de istorie. Astfel, a declarat că Atlantida nu este un mit. A prezis pentru anul 2.000 libertatea în Uniunea Sovietică şi egalitatea rasială în Statele Unite. A elucidat evenimentele care au marcat destinul lui Isus la Nazaret, înainte ca Mesia să-şi înceapă viaţa publică. Şi aceasta, cu multă modestie.
Cayce îşi datorează celebritatea bolnavilor pe care i-a îngrijit, dar şi propagandiştilor săi şi amatorilor de miraculos, care au forţat un pic adevărul. Acesta este motivul pentru care anumiţi parapsihologi americani sunt atât de critici faţă de Cayce, cu atât mai mult cu cât el nu a fost niciodată examinat în laborator de vreo comisie competentă. De altfel, celor care s-au aplecat asupra talentului lui de vindecător li se reproşează că nu au făcut suficiente comparaţii între diagnosticele lui şi cele ale medicinei obişnuite.
Edgar Cayce revela, de asemenea, viaţa anterioară persoanelor care veneau să-l întrebe. Îi datorăm peste 14.246 „citiri de vieţi”, cum spunea el, şi de „citiri profetice”; numărul este cu atât mai important cu cât ele continuă să fie analizate pe calculator de când au fost informatizate în anii ’60. (După ce au fost stenografiate, înregistrate sau microfilmate, multe dintre aceste documente se află acum fie la Biblioteca Congresului, la Washington, fie la fundaţia care se consacră cazului Edgar Cayce, în Virginia Beach, California.)
Cristalele din Atlantida şi Triunghiul Bermudelor
În contrast cu mizeria subterană a reptilienilor, saurienilor, creaturilor gri, la care ne-am referit până aici, există unele zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”
Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei – făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” – să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).
Atlantida
Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.
O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.
O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.
Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime.
O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.
Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca “a patra rasa originala a omenirii”.
De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual.

sursa:piatza.net

Cicada 3301, enigma de pe internet care îi obsedează pe criptografi

Într-o seară din luna ianuarie a anului trecut, Joel Eriksson (34 de ani), un analist IT din Uppsala, Suedia, naviga pe internet. A dat, accidental, peste un mesaj pe un forum. Era vorba de text alb pe un fundal negru: „Salut. Căutăm oameni foarte inteligenţi. Pentru a-i găsi, am pregătit un test. Mesajul este ascuns în această imagine. Găseşte-l şi te va duce la drumul care te ajută să ne găseşti. De abia aşteptăm să îi întâlnim pe cei câţiva care vor reuşi. Succes!”. Mesajul era semnat: „3301”, scrie Tekegraph.co.uk.
Pasionat de criptografie şi securitate digitală, Eriksson a început imediat să lucreze la dezvăluirea secretului. Era seara târziu, iar a doua zi Joel trebuia să meargă la serviciu. S-a decis astfel să se concentreze pe semnătura „3301”. După doar câteva minute, a găsit o referire la „Tiberius Claudius Caesar”, alături de o line de litere aşezate, aparent, întâmplător. Joel a dedus că este vorba de cifrul lui Cezar, o metodă de criptare folosită de Julius Cezar în corespondenţa sa privată. Metoda presupune înlocuirea fiecărei litere din text cu o alta aflată la o anumită poziţie în spate în alfabet. Eriksson a folosit această cifră pentru a decripta mesajul. A mers, astfel că la scurt timp, a descoperit o adresă web îngropată în codul imaginii. Când a dat clic, a primit mesajul: „Ups! Doar decodează astfel. Se pare că poţi ghici cum să ajungi la mesaj”.
La momentul respectiv, suedezul nu a realizat că a intrat în competiţie cu alţi mii de internauţi pentru rezolvarea unuia din cele mai impresionante ghicitori. Pe parcursul rezolvării ei, Eriksson s-a folosit de cunoştinţele sale din matematică, filosofie, istorie şi muzică clasică. Iar misterul este departe de a fi rezolvat. În acest moment, nimeni nu ştie exact ce reprezintă această competiţie, numită Cicada 3301, sau cine se află în spatele ei. Numele de Cicada vine de la imaginile cu cicade, care apar frecvent pe măsură ce cineva avansează cu rezolvarea ghicitorii. Opiniile sunt variate: unii spun că este vorba de o societate secretă, alţii vorbesc de un think tank politic nou, de o campanie de PR incredibilă sau de o tehnică de recrutare a CIA.
Pentru unii este un joc distractiv, un Sudoku mult mai greu, iar pentru alţii a devenit o obsesie, comentează sursa. La aproape doi ani de când a început să descifreze misterul, Joel nu a aflat încă ce reprezintă pentru el Cicada 3301. „Este, în cele din urmă, o bătaie a creierelor. Şi mi-a fost întotdeauna greu să rezist la provocări”, a declarat el.
La un moment dat, cei implicaţi în cursa pentru rezolvarea Cicada 3301 au ajuns la un site pe care era un cronometru. Acesta a ajuns la zero la ora 17:00 GMT pe 9 ianuarie 2012. Pe site au apărut 14 coordonate GPS care indicau locuri din Varşovia, Paris, Seattle, Seul, Arizona, California, New Orleans, Miami, Hawaii şi Sydney. Cei care au mers la locurile indicate au găsit o imagine, lipită pe un stâlp, în care apărea o cicadă şi un cod QR. Atunci, Eriksson şi-a dat seama că în spatele misterului nu se află o singură persoană, ci mai multe, o entitate, deoarece plasarea acelor lucruri în coordonate GPS precise necesita un efort colectiv.
Faptul că este vorba de o entitate îl indică şi faptul că entuziaştii Cicada 3301 au descoperit o persoană, pe un forum, care le sugera piste false. Mai mult, un mesaj anonim publicat pe site-ul Pastebin este semnat de un fost ofiţer care ar fi fost recrutat în Cicada de un superior. Potrivit lui, Cicada este o organizaţie politico-religioasă, din care fac parte militari, diplomaţi şi oameni de ştiinţă care nu sunt mulţumiţi de direcţia în care lumea se îndreaptă.
Eriksson înclină să creadă că Cicada 3301 este o modalitate de recrutare folosită de gruparea de hackeri Anonymus. Când codul QR de pe stâlpi a fost decodat, mesajul l-a trimis pe suedez la o adresă TOR. TOR este prescurtarea de la The Onion Router, un canal de criptare care permite navigarea anonimă pe internet, dar şi accesul în aşa numitul „darknet”, zona care nu este indexată de motoarele de căutare. Aici se petrec multe lucruri ilegale, precum atacuri informatice, trafic de droguri şi comunicarea între reţele teroriste. Se estimează că darknetul este de 5.000 de ori mai mare decât internetul vizibil. Aparent, acolo s-a terminat „aventura” lui Joel Eriksson. A dat peste următorul mesaj: „Îi vrem pe cei mai buni, nu pe cei care îi urmează”. Mesajul se referea la faptul că doar un număr limitat dintre primii care au rezolvat misterul au intrat în contact cu entitatea din spatele Cicada 3301.
O nouă campanie de recrutare a luat startul pe 5 ianuarie 2013.

sursa: piatza.net

50 de lucruri pe care nu le stiai despre corpul uman

1. Când o persoană moare auzul este ultimul simt perceput. Văzul este primul care dispare.
2. Celulele care compun creierul uman pot absorbi de până la 5 ori mai multă informaţie decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică.
3. Corpul omenesc eliberează în 30 de minute destulă energie cât să încălzeşti un litru de apă.
4. Cea mai mare celulă a corpului este ovulul, iar cea mai mică spermatozoidul.
5. Corpul unui om are: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucărie; destul zahăr pentru a umple un borcan; destulă grăsime pentru a face şapte bucăţi de săpun; destul fier pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un câine.
6. Corpul utilizează 300 muşchi pentru a ţine corpul în poziţie stabilă, dreapta.
7. Creierul continua să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore după moarte.
8. Dacă cantitatea de apă din corpul omenesc este redusă cu 1% îţi va fi sete, iar dacă este redusă cu 10% vei muri.
9. Dacă toţi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar încorda în acelaşi timp şi în aceeaşi direcţie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.
10. De-a lungul unei vieţi, o persoană îşi petrece 6 ani visând.
11. Din punct de vedere fizic o femeie poate naşte treizeci şi cinci de copii de-a lungul vieţii.
12. Dinţii unui om sunt tari aproape că piatra.
13. Durata vieţii unei celule intestinale este de 12 ore. Cea a unei celule a peretelui stomacului este de două zile. O celulă din piele trăieşte 4 săptămâni. O celulă nervoasă poate trăi până la 60 de ani.
14. Durerea de cap nu este o scuză bună pentru a nu face sex, pentru că endorfinele eliberate în timpul actului sexual au efect analgezic.
15. Fătul visează aproape tot timpul. Cei care sunt născuţi prematur vor visa mai mult la maturitate.
16. Femeile care citesc romane de dragoste fac sex de două ori mai des decât cele care nu acceptă acest tip de literatură.
17. Femurul este mai tare decât betonul.
18. Greutatea corpului omenesc este de 50 de ori mai mare decât a cea a creierului.
19. În corpul uman există suficient fosfor pentru a crea 250 de chibrituri.
20. În corpul uman sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sânge.
21. În timpul unui orgasm obişnuit consumi 112 calorii, iar un orgasm mimat consuma 315 calorii.
22. Înălţimea omului variază în timpul zilei. Dimineaţa suntem cu un cm mai înalţi decât seara. Acest lucru se întâmpla deoarece discurile intervertebrale se “tasează” atunci când stăm în picioare, datorită greutăţii propriului corp.
23. Inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori de-a lungul vieţii.
24. Inima femeii bate mai repede decât cea a bărbatului.
25. Inima continua să bată după ce este scoasă din corp. Chiar dacă este tăiată în bucăţi, muşchii inimii vor continua să bată.

26. Lungimea medie a penisului este de 3 ori lungimea degetului mare de la mână
27. Mai mult de un miliard de bacterii sunt pe fiecare labă a piciorului
28. Majoritatea bărbaţilor petrec 3.300 ore din viaţă pentru a se bărbieri. Dacă nu ar fi bărbierită, barba ar putea ajunge la 9 metri într-o viaţă de om.
29. Mandibula este cel mai dur os din organism.
30. Muşchiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contractă în mai puţin de o sutime de secundă.
31. Nu se poate strănuta cu ochii deschişi.
32. Numărul de neuroni din creierul uman este astronomic, aceste ajunge la 100 de miliarde de celule nervoase.
33. Omul are aproximativ 76 000 de fire de păr pe cap.
34. O persoană obişnuită respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vieţii.
35. Oamenii sunt singurii care fac sex stând fata în faţă.
36. Pe un centimetru pătrat de piele se afla aproximativ şase milioane de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili şi corpusculi termosensibili, patru metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, şi peste 100 de glande sudoripare.
37. Persoanele dreptace trăiesc, în medie, cu nouă ani mai mult decât cei stângaci.
38. Pielea cântăreşte în medie cam de 2 ori cât creierul aceleiaşi persoane.
39. Puse cap la cap venele, arterele şi capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pământului de aproape patru ori
40. Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariţia unui râd permanent deasupra sprâncenelor.
41. Toţi bebeluşii se nasc cu ochii albaştri. După câteva ore de la naştere, culoarea se poate schimba. Majoritatea oamenilor ajung până la urmă să aibă ochi de altă culoare.
42. Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume.
43. Un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h.
44. Urechile pot distinge peste 300 000 de tonalităţi.
45. Dacă saliva nu poate dizolva ceva, atunci nici nu putem simţi gustul.
46. După mesele bogate se spune că auzul nostru scade. Nu mai percepem sunetele din jurul nostru la fel de bine, chiar şi atenţia scade.
47. Îţi foloseşti aproximativ 200 de muşchi când faci un pas mergând.
48. Matematicianul John von Neumann a calculat că mintea umană poate înmagazina 280 de catralioane de biţi de memorie.
49. Mozart îşi scria întreaga operă muzicală în minte, auzind şi perfecţionând fiecare notă în parte, şi abia apoi o aşternea pe hârtie.
50. O persoană din 2 miliarde va trăi până la vârsta de 116 ani sau mai mult.

sursa: efemeride.ro

Bucegii au avut intotdeauna o aura de mister

Chiar daca Bucegii au fost martorii nasterii multor legende, prea putine au reusit insa sa ajunga pana in vremurile noastre. Printre cei care au adus din nou la lumina frumusetea si misterul celui mai important simbol din Prahova, si de ce nu, din Romania, Sfinxul, se numara, in mod surprinzator, Daniel Ruzo, un explorator peruvian care a pus in atentia lumii posibilele legaturi dintre civilizatia Markawasi si cea geto-dacica. Acesta a remarcat o serie de asemanari intre Sfinxul din Bucegi si sculpturi monolitice din Anzi, scrie realitatea.net.

Din nefericire, descoperirile acestuia nu sunt sustinute si de o cariera stiintifica de incredere. Ruzo a lansat o ipoteza, considerata de comunitatea stiintifica aiuristica, in care explica faptul ca civilizatia umana este formata din ere, fiecare durand 8608 ani si care la randul lor sunt formate din patru cicluri solare de 2125 ani. Potivit acestuia acum suntem in a cincea era. La fiecare 8608 ani, Pamantul sufera o catastrofa.
Monumentele din jurul lumii, printre care si Sfinxul, marcheaza locurile unde oamenii se vor putea adaposti.

Aici intervine una dintre legendele conteporane, bazata poate pe imaginatie si descoperorile peruvianului. Unul dintre zvonurile care circula, mai ales pe internet, este ca sub Sfinx si muntele Omu s-ar afla o caverna de circa 20 de kilometri lungime. Incepand de aici, povestirea devine din ce in ce mai fantezista. Pestera ar fi protejata de campuri energetice si americanii chiar ar fi efectuat sapaturi, sub protectia autoritatilor romane si cu ajutorul, binenteles, a masoneriei mondiale, in anul 2003. Din nefericire nu au reusit sa patrunda prin scutul indestructibil.

Conspiratiile nu sunt complete, daca la mijloc nu intervine si o organizatie cvasi-guvernamentala. In cazul Romaniei este vorba de Departamentul Zero, o organizatie care transcende democratia recenta a Romaniei si care isi are radacinile in timpul comunismului. Departamentul Zero ar fi fost responsabil pentru deconspirarea actiunii ilegale americane. Romania voia sa faca publice descoperirile din Bucegi, dar a fost oprita printr-un santaj mondial.

Chiar daca aceste relatari par aiuristice, din cand in cand se petrece ceva care sa dea un pic de crezare faptului ca este totusi ceva deosebit in Bucegi. In 1993 au avut loc o serie de cutremure, doar in zona Sinaii si Busteniului. Acestea au fost explicate oficial prin proximitatea cu zona Vrancea, dar exista mai multe marturii care spun ca inainte de crutremure se auzeau bubuituri puternice, iar multi locuitori din zona au spus ca sufereau de insomnie.

Cu sau fara mistere, masivul Bucegi ramane una dintre cele mai importante monumente, naturale sau nu, ale Romaniei si trebuie tratat cu mult mai mult respect decat o facem in prezent. Cine stie, poate odata s-ar putea sa fim nevoiti sa ne adapostim in vreo pestera.

sursa: efemeride.ro

Destinaţii româneşti versus destinaţii europene

Căutând în Europa ce are ea mai minunat de arătat, uităm des să întoarcem privirea spre destinaţiile româneşti, ale noastre, de acasă: tangibile, romantice, sălbatice, distinse.      + zoom

Galerie foto (23)

Căutând în Europa ce are ea mai minunat de arătat, uităm des să întoarcem privirea spre destinaţiile româneşti, ale noastre, de acasă: tangibile, romantice, sălbatice, distinse. S-ar cuveni să cunoaştem ţara, înainte să cutreierăm ţinuturi străine, şi să avem inima deschisă pentru frumuseţile ei, fără să ne înverşunăm că destinul lor nu este, poate, unul european. A fi bine să nu uităm că semnificaţia ori importanţa fiecăreia dintre aceste destinaţii rămâne, la scara istoriei şi a peisajului românesc, de proporţii însemnate. Din acest motiv, ele pot fi comparate, nu şi echivalate, cu unele dintre marile atracţii turistice europene, fără ca prin acest joc al imaginaţiei să fie neîndreptăţite unele sau altele. Pentru noi, Europa ar trebui să înceapă din România.

Herculane versus Karlovy Vary
Ah, ce vremuri! Pe atunci, pavilioanele cu înflorituri delicate fereau de soarele dulce al muntelui doamnele cu crinoline şi domnii cu jobenuri negre, iar trăsurile dichisite treceau fără grabă podeţele de peste râu, spre a-şi duce clienţii bogaţi la hotelurile cu ştaif ale staţiunii. Pădurea se prelungea bucuroasă în parcurile oraşului, timp în care izvoarele fierbinţi îşi linişteau murmurul în căderea Cernei prin vale. Împăraţi, împărătese, prinţi, prinţese şi muritori de rând se plimbau pe înserate de-a lungul malurilor abrupte ale râului de munte, pe unde, în urmă cu 2000 de ani, călcau apăsat sandalele romanilor veniţi cale lungă din peninsulă, ca să se bucure de apele tămăduitoare ale izvoarelor din Herculane. Băile construite de ei şi pentru ei au dăinuit. Apele ţâşnesc încă la temperaturi ridicate (până la 70ºC) şi mirosurile de sulf se amestecă discret în adierile de vânt, semn că adâncurile clocotesc necontenit între munţii cu frunţile de calcar.
La vârsta sa venerabilă, celei mai vechi staţiuni din România i-a fost dat să cunoască şi gloria, şi decăderea.

Băile Herculane    (Foto: Shutterstock.com)

La sute de kilometri depărtare spre vest, milionarii Europei ocupă până la refuz hotelurile de lux înşirate pe malul râului ce traversează Karlovy Vary. Izvoarele termale, băile şi cristalurile scumpe de Boemia sunt la mare căutare în staţiunea de cinci stele a Cehiei. La 14 secole după ce Herculane devenise cunoscut în întregul Imperiu Roman pentru apele lui binefăcătoare, izvoarele din Karlovy Vary abia erau descoperite. Pe timpul dominaţiei habsburgice, ambele staţiuni înfloresc, una mai frumoasă ca cealalaltă. Regimul comunist din secolul XX le-a furat amândurora ţinuta aristocratică, ce le conferise în trecut prestigiul binemeritat. După anii ‘90, numai Karlovy Vary renaşte spectaculos, arhitectura lui barocă şi art-nouveau strălucind cu distincţie în mijlocul unei peisaj cu forme simple.

Karlovy Vary    (Foto: Shutterstock.com)

În vadul adânc dintre munţi şi sub mângâierile unei clime blânde, Herculane pare adormit pe fundalul său pictural scăldat în lumină mediteraneană. Ar fi avut de toate, însă blazat, nu şi-a mai păstrat aproape nimic. Preferat de romani, apreciat de austrieci şi apoi lăudat de o întreaga Europă, ar fi putut avea mai mult decât Karlovy Vary; o tempora, o mores...
Castelul Peleş versus Castelul Hohenzollern
Vine vorba despre două castele ieşite din aceeaşi matcă istorică: familia de Hohenzollern, ale cărei prime rădăcini s-au prins în ţinuturile sud-vestice ale Germaniei medievale. Din ea, de 1000 de ani, regi şi prinţi şi-au asumat destinul cârmuirilor europene, până în ţările răsăritene. Primul castel Hohenzollern, de la poalele Munţilor Schwäbische Alb, a fost refăcut în secolul XIX şi, cu toate plusurile arhitecturale ale stilului neogotic, el tot a păstrat înfăţişarea unei fortăreţe redutabile, inspirând putere şi dominaţie.

Castelul Peleş    (Foto: Shutterstock.com)

Departe de prima locuinţă a familiei, Carol I al României a ridicat o reşedinţă regală ce avea să concureze în frumuseţe cu cele de pe întregul continent. Elementele de influenţă franceză şi germană s-au contopit aparte în peisajul montan românesc, conferind castelului de la Sinaia o delicateţe arhitectonică de un pitoresc legendar. Ca adevărate tuşe artistice, formele turnurilor, coloanelor, logiilor, statuilor şi ale tuturor ornamentaţiilor fine ale castelului duc gândurile privitorului la imaginile zugrăvite în cărţile cu poveşti nemuritoare. Bijuterie ascunsă în pădurile nesfârşite ale munţilor, Peleşul e casa unde Hohenzollernii au dat jos armurile şi au îmbrăcat íe împărătească.

Castelul Hohenzollern    (Foto: Shutterstock.com)

Sarmizegetusa versus Stonehenge
Poate că, la prima vedere, nu s-ar desluşi vreo asemănare între cele două situri istorice, unul în estul Europei, celălalt în vest; unul în munţii Orăştiei, celălalt pe o câmpie verde a Angliei; unul vechi de acum 2000 de ani, celălalt de 5000 de ani. Şi din Sarmizegetusa Regia, şi din Stonehenge au rămas „câteva pietre”, într-un anume fel dispuse, însă de valoarea lor excepţională nu se îndoieşte nimeni.
Monumentul preistoric de lângă Salisbury – un inel din monoliţi şi dolmene, înconjurat de morminte străvechi – seamănă cu un uriaş observator astronomic, folosit în mod ritualic pentru predicţia eclipselor, echinocţiilor, solstiţiilor şi a altor evenimente astrale. Cercetătorii încă emit ipoteze privind destinaţia acestei construcţii neolitice misterioase, perfect aliniată cu Soarele, timp în care neo-druizii vin aici în pelerinaj ca să venereze Natura şi forţele sale.

Stonehenge    (Foto: Shutterstock.com)

În Munţii Orăştiei, zona sacră a fortăreţei dacice de la Sarmizegetusa cuprinde şapte temple şi un disc solar din andezit. Tamburii din piatră pentru susţinerea coloanelor de lemn ale construcţiilor religioase formează modele circulare şi dreptunghiulare pe pajiştea muntelui. Din cel mai mare sanctuar s-au păstrat frânturi de coloane, dispuse într-o potcoavă interioară, încercuită de trei inele concentrice, fiecare format dintr-un anumit număr de pietre fasonate şi lespezi. Calendarul solar al geto-dacilor nu putea avea o mai bună reprezentare... Sarmizegetusa Regia e mai pregătită ca oricând să-şi întâmpine pelerinii veniţi din toate colţurile ţării.

Sarmizegetusa     (Foto: Shutterstock.com)

Schiturile vâlcene versus schiturile de la Muntele Athos
Ieşind din drumurile principale pe potecile rătăcind prin munţii Vâlcei, paşii neobosiţi ai credincioşilor se îndreaptă spre sălaşurile pustnicilor, aşezate în ocrotirea crestelor pleşuve şi a singurătăţilor divine. Lumea schiturilor româneşti nu este pentru orişicine şi poate că tocmai acest lucru o salvează de frământările timpurilor noastre. La Frăsinei, femeile nu au voie să treacă dincolo de hotarele micii moşii mânăstireşti, iar bucatele din carne nu au loc în bucătăria călugărilor. Slujbele încep aici în miez de noapte şi se sfârşesc în zori. La schitul Pahomie, locul de rugăciune s-a zidit sub fruntea muntelui. Chiliile de la schitul Iezer amintesc de simplitatea traiului în peşteră a sfântului Antonie (de la Iezeru) din secolul XVIII. Cărarea de munte lungă până la schitul Pătrunsa de sub vârful Buila (1848 m) oboseşte picioarele călătorilor şi toceşte potcoavele animalelor de povară. Doar călugării de la schituri mai ştiu peşterile şi luminişurile în care asceţii s-au retras, renunţând definitiv la viaţa lor cândva obişnuită.
Cu harta în desagă, credincioşii urcă spre sihăstrii ca să se roage pios, aşa cum ar face-o în orice colţ de rai din lumea largă.

Schitul Pahomie    (Foto: Ziarul Lumina)

Pe Muntele Athos din Grecia, unde doar bărbaţii pot primi permis de acces, dintre locaşurile de cult ridicate în decursul secolelor, româneşti sunt schiturile Prodromu (Sfântul Ioan Botezătorul) şi Lacu (Sfântul Dumitru). Călugări români mai trăiesc în chilii răspândite la celălalte aşezăminte monahale din peninsula cu înălţimi de 2000 de metri, înconjurate de mare. Tradiţia ortodoxă de la muntele cel sfânt este universală.

Slujba de Înviere de la schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (în greceşte Prodromu) din Muntele Athos, Grecia, duminică, 5 mai 2013.    (Foto: Alex Hreniuc, Mediafax Foto)

Turnul Chindiei versus Turnul Londrei
La apus (chindie), din turnul Curţii Domneşti de la Târgovişte se anunţa închiderea porţilor oraşului şi retragerea de pe străzi a locuitorilor. Întunericul trebuia să acopere liniştea din capitala ţării, ferind-o de ochii duşmani ce s-ar fi aflat dincolo de ziduri. Într-o vreme de frământări războinice medievale, turnul cel înalt a fost folosit ca loc de strajă permanentă, oştenii iscodind depărtările care puteau deveni oricând primejdioase pentru domnitor şi suita sa. Treizeci şi trei de voievozi ai Ţării Româneşti au locuit în decursul a trei secole la Curtea din Târgovişte. Şi-au adus aici alaiurile domneşti, au ridicat biserici, palate şi fortificaţii şi au pus pază straşnică în Turnul Chindiei. Prin iatacuri s-au trăit poveşti şi intrigi, în timp ce bogăţiile mai-marilor ţării erau ascunse în locuri de taină din spatele zidurilor de apărare.

Turnul Chindiei    (Foto: Shutterstock.com)

Din Curtea Domnească, puţine vor mai dăinui după secolul al XVIII-lea, uitarea crescând ierburi peste ruine. Prinţul Gheorghe Bibescu iniţiază în 1847 restaurarea Turnului Chindiei (27 metri înălţime), ca simbol al unui trecut măreţ al Ţării Româneşti. Treptat, au fost redate luminii urmele din cărămidă ale palatelor şi cotloanelor medievale. Biserica cea mare străluceşte din nou. Din turnul românesc, în sfârşit poţi privi fără grabă cum apusul se revarsă protector peste vestigiile reşedinţei voievodale de pe malul Ialomiţei.

Curtea Domnească    

Pe malul Tamisei, gardienii în costume din epoca elisabetană păzesc intrarea în Turnul Londrei, unde se află, printre altele, şi impresionantul tezaur al Coroanei britanice. De o mie de ani, fortăreaţa rezistă oricăror atacuri: ale duşmanilor de demult, în armuri, căzuţi în faţa zidurilor înainte să poată cuceri oraşul, sau ale turiştilor de azi, cu aparate foto, aşteptând la cozi interminabile. Turnul Alb (White Tower), castelul înalt de 27 de metri, este chiar centrul acestui complex sistem medieval de fortificaţii, cu funcţii multiple de-a lungul veacurilor – garnizoană, reşedinţă regală, închisoare, loc de supliciu, trezorerie şi, în final, muzeu. Fără Turnul său, Londra s-ar simţi fără apărare în miezul istoriei.


Calea ferată Oraviţa-Anina versus Semmeringul austriac
Nu apucase secolul XIX să treacă de jumătate, că austriecii au avut un plan minunat - să lege munţii Alpi din estul ţării lor, cu o cale ferată îndrăzneaţă, puternică, cum nu se mai construise până atunci, pentru a le scurta drumurile obositoare între Gloggnitz şi Mürzzuschlag. Au despicat piatra în tuneluri, au azvârlit viaducte peste prăpăstii şi au dus fierul peste rădăcinile brazilor. Trecătoarea Semmering fusese îmblânzită de prima cale ferată montană cu ecartament standard şi fără cremalieră. A fost o reuşită inginerească: 41 de kilometri lungime cu diferenţă de nivel de 460 metri, cu declivitate mare şi traversând 14 tuneluri, 16 viaducte, 100 de poduri de piatră şi 11 podeţe de fier. Azi, funcţionabilă la acelaşi standard înalt şi îndrăgită de turişti, Calea Ferată Semmering s-a înscris în moştenirea culturală a umanităţii.

Calea Ferată Semmering    (Foto: Shutterstock.com)

La nici 10 ani după linia Semmeringului, încurajaţi de succes şi găsind că Munţii Aninei au zăcăminte de cărbune valoroase, austriecii au proiectat prima cale ferată de munte din România, cu o lungime de 34 de kilometri. Între Oraviţa şi Anina, versanţii împăduriţi au fost luaţi cu asalt, despicaţi cu migală şi osârdie, până când linia şerpuită şi-a primit făgaşul definitiv, prin stâncă, luminişuri ori poieni. S-au ivit, din meşteşugul constructorilor, 14 tuneluri, 10 viaducte şi aproape 100 de poduri şi podeţe. O splendoare de cale ferată peste munţii noştri blajini, presărată cu şuierături de sirenă şi scrâşnituri de frâne. Când linia coteşte strâmt, opintindu-se pe vreo culme pieptoasă, mecanicul îşi pune dibăcia la treabă, respectând vechile instrucţiuni speciale. E adevărat că, electrică, locomotiva de azi nu mai lasă trâmba albicioasă a aburului să se răsfire în pădure, precum o făceau cele de mai demult, dar viteza ei de mers e aceeaşi. „Semmeringul bănăţean” nu se grăbeşte să treacă prin staţii şi, la fel, prin istorie, fiind oricum însemnat, cu litere mici, în moştenirea noastră culturală.



Arcul de triumf din Bucureşti versus Arcul de triumf din Paris
Au trecut pe sub Arcul de Triumf din Piaţa Charles de Gaulle generali cu decoraţii pe piept, militari în pas de defilare, cortegiul funerar ce ducea rămăşiţele lui Napoleon spre Les Invalides (unde a fost înmormântat), preşedinţi şi delegaţi din întreaga lume, eroi şi necunoscuţi; în total, 177 de ani s-au scurs peste sculpturile impresionante ale monumentului înalt de 50 de metri. Fiindcă binecunoscutul bulevard Champs-Élysées se opreşte chiar în faţa lui, venind dispre obeliscul egiptean vechi de 3000 de ani din Place de la Concorde, se înţelege de ce Parisul trăieşte triumfal în jurul Arcului său.

La răscruce de bulevarde bucureştene, Arcul de Triumf era ridicat în 1936 pentru a celebra participarea României alături de Aliaţi la primul război mondial. După modelul celui din Paris, monumentul a fost împodobit cu basoreliefuri şi inscripţii şi, chiar dacă unele din ele au fost înlăturate în perioada comunistă, bolta din granit nu şi-a pierdut din frumuseţe. Vegheat de Crucea Mileniului (Piaţa Charles de Gaulle) şi de silueta omului zburător din Piaţa Aviatorilor, Arcul de Triumf învaţă Bucureştiul să aspire necontenit la izbânde.

Arcul de Triumf, Bucureşti    (Foto: Shutterstock.com)

Pentru cei neobosiţi şi visători, ar mai putea fi: Mamaia versus Ibiza, Transfăgărăşanul versus Pasul Stelvio (Alpii de Est), Castelul Huniazilor versus Castelul Eltz (Germania), Salina Turda versus Salina Wieliczka (Polonia), Palatul Cotroceni versus Palatul Buckingham, Bucovina versus Regiunea Appenzellern (Elveţia), Cetatea Râşnov versus Cetatea Carcassonne (Franţa) etc. Lista e deschisă pentru multe alte completări...


sursa: descopera.ro