Edgar Cayce – “Profetul adormit”, cel mai misterios om din lume

Mai putin cunoscut in Romania decit Nostradamus, printre occidentali Edgar Cayce are faima unui mare profet, interesul pentru ideile sale fiind ilustrat de cele peste 300 de carti despre el, scrise in cei 58 de ani care au trecut de la moartea sa. Personaj controversat, inzestrat cu certe capacitati paranormale, Cayce a fost asaltat de-a lungul vietii sale de mii si mii de cereri de ajutor pentru cele mai variate probleme, el fiind rind pe rind vindecator, sfatuitor in afaceri, cunoscator al trecutului, dar si al viitorului.
Presa vremii il numea „cel mai misterios om din lume”. Lucrurile spuse de el in transa sint si astazi studiate cu atentie de cei care doresc sa desluseasca misterele trecutului omenirii si de cei, mult mai numerosi, care se gindesc cu infrigurare la sfirsitul lumii.
Aparitia misterioasa
Nascut in apropiere de Hopkinsville, statul american Kentucky, pe 18 martie 1877, Edgar Cayce a avut o copilarie cit se poate de normala. Pe la sase-sapte ani, el a inceput sa le spuna parintilor ca are un fel de viziuni si sta de vorba cu rude decedate recent, dar nimeni nu i-a dat atentie, aceste idei fiind puse pe seama unei imaginatii prea bogate. Copilul se cufunda atunci in studierea Bibliei pe care o citeste din scoarta-n scoarta de mai multe ori.
La virsta de 13 ani, Cayce are o viziune care ii va marca toata viata. Atunci, i-a aparut o femeie foarte frumoasa care l-a intrebat ce isi doreste cel mai mult in viata. Adolescentul a raspuns ca ar vrea sa-i ajute pe ceilalti, in special pe copiii bolnavi, ceea ce s-a si intimplat, insa mult mai tirziu. Efectul imediat al misterioasei aparitii a fost acela ca Edgar nu a mai fost niciodata nevoit sa-si bata capul cu lectiile, doar dormea cu capul pe carti si a doua zi stia totul! Cu timpul insa acest dar s-a estompat.
Autovindecare sub hipnoza
Primele manifestari ale puterilor sale extraordinare apar abia pe la 23 de ani, intr-un context tragic, tinarul Cayce fiind afectat de o laringita severa, din pricina careia el isi pierde vocea. Situatia era atit de dramatica, incit el renunta la munca de comis-voiajor, devenind fotograf, meserie in care nu era nevoie sa vorbeasca. La sugestia unui expert din New York, tinarul a fost hipnotizat si intrebat cum poate fi vindecata boala de care sufera,
Spre surprinderea tuturor, Cayce a explicat ca afectiunea e de natura psihica, singura solutie pentru vindecare fiind determinarea organismului sa creasca presiunea sangvina in zona gitului. Pielea de pe git a devenit de culoare rosu-aprins si era foarte calda, apoi si-a revenit la normal. Cind s-a trezit, Cayce putea vorbi perfect normal. In biografiile sale, ziua de 31 martie 1901, data autovindecarii sale, este mentionata drept „prima citire psihica”, termen folosit pentru a desemna tot ceea ce el a spus in transa.
Perioada care a urmat a fost una dificila pentru Cayce, sfisiat intre dorinta de a duce o viata linistita alaturi de cea pe care o iubea si cererile celor din jur de a-si folosi cumva strania putere. La acea vreme, nici el nu intelegea mare lucru, neavind cunostinte nici despre fenomenele paranormale, nici de medicina.
Practic, Cayce nu avea nevoie de hipnoza, el fiind in stare sa intre singur in transa, intinzindu-se pe canapea, cu miinile pe piept, intr-un somn aparent, de unde si porecla de „Profetul adormit”. In aceasta stare, el raspundea la intrebari si oferea solutii la toate problemele. Cele mai multe dintre acestea au fost notate de o stenografa special angajata, astfel ca s-au pastrat peste 14.000 de „citiri” ale lui Cayce, care au fost transpuse recent pe CD-uri.
Faima de vindecator a lui Cayce crestea de la o zi la alta, astfel ca in 1907 el ajunge ajutorul unui doctor, impresionat de talentul sau extraordinar de a diagnostica maladii. Povestea a ajuns si in paginile cotidianului „New York Times”, care pe 9 octombrie 1910 a publicat un amplu articol intitulat „Un analfabet devine doctor sub hipnoza”, titlu oarecum nedrept fata de Cayce, care facuse totusi ceva scoala.
Desi era deja renumit ca vindecator, el nu reuseste in 1911 sa-si salveze unul dintre baieti, lovit de tuse convulsiva. De fapt, Cayce nu s-a gindit sa-i citeasca propriului sau copil decit atunci cind medicii s-au dat batuti, insa a aflat ca e prea tirziu si nu mai e nimic de facut. Citeva luni mai tirziu, doctorii i-au spus ca si sotia sa, Gertrude, este pe moarte, din pricina tuberculozei, dar de aceasta data citirea a fost salvatoare, femeia revenindu-si in citeva luni gratie tratamentului indicat de el in transa.
Calatorii in afara trupului
Edgar Cayce a povestit doar in citeva rinduri despre „calatoriile” sale in afara trupului, in cursul carora gasea solutii salvatoare pentru multi dintre cei care il cautau. Informatiile sale proveneau din asa-numita “arhiva Akasha”.
Termenul de Akasha desemneaza un tarim spiritual imaginar, unde se aflau inmagazinate toate evenimentele, actiunile, gindurile si sentimentele, care au fost si care vor fi. Unii cred ca pot avea acces la acest tarim gratie „corpului astral”. Clarviziunea, profetiile si toate fenomenele din aceasta sfera sint posibile prin intrarea in Akasha. Aceste calatorii astrale ale lui Cayce sint adesea comparate cu experientele traite de cei aflati in moarte clinica.
Iata cum a descris Cayce o astfel de calatorie: “Sint ca un punct mititel, in afara trupului meu fizic, care zace inert in fata mea. Intunericul ma copleseste si am o senzatie de singuratate ingrozitoare. Deodata, observ o raza alba de lumina si stiu ca trebuie sa o urmez, astfel sint pierdut”. Urmind drumul indicat de raza, Cayce parcurge mai multe niveluri, dintre care primele sint inspaimintatoare, populate cu “forme grotesti si oribile, cum numai in cosmaruri intilnesti”. Ceva mai sus, apar “siluete de oameni deformati, avind cite o parte a corpului nefiresc de mare”.
Urmeaza apoi “figuri cenusii ce par acoperite cu glugi”. Dupa acest periplu de cosmar, aratarile devin tot mai luminoase, iar el trece pe linga un nivel pe care se pot distinge contururi de case, ziduri, copaci, insa totul e nemiscat. Treptat, lumea aceasta incremenita incepe sa prinda viata, apar sunetele, muzica si culorile din ce in ce mai stralucitoare. “Brusc, ajung in Arhiva. Este o sala fara pereti si fara tavan, dar imi apare cu claritate figura unui om batrin care imi intinde o carte mare, un dosar al persoanei pentru care caut o informatie”.
1936 – catastrofa pe Pamint
Oricit de ciudat ar parea modul in care Edgar Cayce isi obtinea informatiile, multe dintre profetiile sale care priveau viitorul imediat s-au indeplinit. Astfel, in 1924, el a anuntat apropiata criza financiara ce avea sa zguduie Statele Unite, sfatuindu-si clientii in ce domenii sa investeasca. Multi nu l-au luat in seama pe “economistul vizionar”, trezindu-se ruinati in urma crahului bursier din 1929.
Un deceniu mai tirziu, cel mai mare profet american avertiza despre ascensiunea lui Hitler, care urma sa ramina la putere “pina ce va fi inlaturat din interior sau printr-un razboi extern”. Una dintre cele mai celebre profetii ale sale, din februarie 1932, s-a implinit intocmai, cu pretul unor mari suferinte pentru umanitate. “O mare catastrofa va veni peste lume in 1936 si se va manifesta prin destramarea unor mari puteri care acum exista ca actori in afacerile lumii”. El a prevazut corect amploarea razboiului, care va atinge asemenea proportii incit “va umple de groaza toata Europa si Asia”.
In ceea ce priveste viitorul Statelor Unite, in 1939, Edgar Cayce a vorbit despre moartea a doi presedinti in functie si despre tulburarile sociale ce vor afecta tara. Roosevelt a decedat in 1945, iar in noiembrie 1963 Kennedy era asasinat, tocmai in momentul aparitiei miscarii pentru drepturile civile care isi va pune amprenta pe anii urmatori. Cayce a prevazut totodata independenta Indiei si crearea statului Israel.
Armaghedonul a inceput
Ca un profet ce se respecta, Edgar Cayce avea si el propria teorie despre sfirsitul lumii. Astfel el spunea ca “Batalia Armaghedonului” va incepe in 1999, numai ca nu se va manifesta ca un razboi pe Pamint, asa cum isi inchipuie foarte multi. De fapt, va fi o lupta spirituala intre “fortele superioare ale lumii” si “fortele inferioare ale intunericului”, inclestare ce va dura 1.000 de ani. Scopul acestei batalii este acela de a impiedica sufletele din tarimurile inferioare ale vietii de apoi sa se reincarneze si sa ajunga pe pamint. In acest rastimp, doar sufletele “luminate” se vor putea reincarna. Lumea va cunoaste 1.000 de ani de pace si iluminare, la capatul carora se va instaura Raiul pe Pamint, in care chiar si sufletele inferioare vor putea accede, reincarnarea fiindu-le in sfirsit permisa si lor.
Intr-o alta “citire”, se pomeneste anul 1998 ca data a celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Potrivit cercetatorilor profetiilor lui Cayce, mentionarea acestei date se preteaza construirii unei paralele cu un catren al lui Nostradamus, care afirma ca in 1999 va veni pe pamint “Marele Rege al Terorii”, termen ce il desemneaza, dupa unii, pe Satana, iar, dupa alte interpretari, pe Iisus Hristos, “teroarea” nefiind altceva decit Judecata de Apoi.
Scepticii spun ca momentul a trecut si, deci, profetii s-au inselat. Adeptii lui Cayce afirma insa ca este foarte posibil ca si cea de-a doua venire sa se produca la fel ca prima, astfel ca anul prezis de el sa fie cel al nasterii sale pe Pamint. Asa se explica, spun ei, si discrepanta dintre cele doua date, 1998 marcind conceperea noului Iisus, iar 1999 nasterea sa. Teoria pare cam greu de crezut, dar deceniile urmatoare vor arata cine are dreptate.
America va ajunge sub ape
Dupa cum spune Cayce, batalia Armaghedonului va fi mai greu de observat pentru oameni, cel putin in stadiul initial. In schimb, omenirea va fi martora unor catastrofe terestre mai mult decit evidente, soldate cu distrugerea unor intinse portiuni ale Statelor Unite. Se va inregistra o intensificare a activitatii vulcanice, dupa care vor urma cutremure devastatoare. Alt gen de schimbari, cauzate poate de schimbarea polului magnetic al Pamintului prezisa de vizionarul american, vor afecta practic intreg Pamintul.
Interesant de mentionat faptul ca vizionarul american a vorbit despre schimbarile climatice cu zeci de ani inainte ca oamenii de stiinta sa abordeze aceasta problema. “Ceea ce este astazi linia de coasta a multor tari va deveni fundul oceanului. Chiar si multe cimpuri de lupta ale prezentului vor deveni oceane, mari, golfuri”. Efectele globale ale cataclismelor viitoare sint descrise astfel: “Pamintul se va crapa in vestul Americii. O mare parte a Japoniei trebuie sa se scufunde. Partea nordica a Europei se va schimba intr-o clipita”.
Edgar Cayce a povestit ca intr-una dintre calatoriile sale a aflat ca se ve reincarna in 2100 in Nebraska si a vazut cum va arata lumea la acea data. Mare parte din teritoriul american se va afla sub apa, iar “New York-ul va fi distrus fie de razboi, fie de un mare cutremur”.
Al treilea razboi mondial
In stenogramele citirilor lui Edgar Cayce se gasesc referiri si la un posibil al treilea razboi mondial. Astfel, el a vorbit despre luptele ce vor izbucni in diverse zone ale lumii, printre care “Libia, Egipt, Ankara, Siria, prin strimtorile din aria de deasupra Australiei, in Oceanul Indian si in Golful Persic”. Interpretata in contextul conflictelor din Afganistan si Irak, aceasta profetie pare pe cale de a se indeplini. Totusi, nu este neaparat necesar ca acest lucru sa se intimple, caci, dupa unele interpretari, profetiile sint doar o avertizare. Rostul lor este tocmai acela de a atrage atentia, astfel incit oamenii aflati in cunostinta de cauza sa se poata schimba, sa devina mai buni, evitind astfel catastrofele prezise.
Profetia finala
Edgar Cayce si-a rezervat ultima profetie pentru sine, asa cum si prima citire a folosit-o pentru a se autovindeca. Batrin si epuizat de numeroasele solicitari ale celor care ii cereau necontenit informatii despre soarta rudelor plecate pe front, la 1 ianuarie 1945 Cayce si-a anuntat propria moarte. Pe un ton lipsit de dramatism, el le-a spus celor din jur ca peste patru zile va fi ingropat. Profetia s-a dovedit cit se poate de precisa. Edgar Cayce a murit pe 3 ianuarie, fiind condus pe ultimul drum doua zile mai tirziu.
Atlantida regasita
Previziunile lui Cayce s-au dovedit de o precizie uluitoare si in domeniul arheologiei, vestind, spre exemplu, descoperirea manuscriselor de la Marea Moarta, din 1948, cu zece ani mai devreme. De altfel, profetul, care era pasionat de Biblie, a povestit o multime de lucruri despre vremea in care a trait Iisus, in timp ce le descria unor clienti ai sai vietile lor anterioare.
Cayce a vorbit, cu mult inaintea oamenilor de stiinta, despre importanta astronomiei pentru vechii egipteni, explicind ca monumentele de la Gizeh sint aliniate dupa pozitia astrelor, asa cum se puteau ele vedea pe bolta cereasca cu 10.500 de ani i.Hr.
Unul dintre domeniile sale favorite era Atlantida, continentul pierdut, pe care exista o civilizatie superioara celei in care traim. Potrivit lui Cayce, mitica Atlantida era uriasa, “cit Europa si Asia la un loc”. Atlantida a trecut prin trei momente cruciale, primele doua producindu-se cu 15.600 de ani i.Hr., cind uscatul s-a divizat in trei insule: Poseida, Og si Aryan. Atlantii construisera un fel de cristale uriase, ca un fel de lasere, cu ajutorul carora produceau energie. Acestea aveau sa fie armele cu care, din pura lacomie, atlantii aveau sa-si distruga propria lume. Ca urmare a cataclismului produs, Atlantida s-a scufundat, ultimele portiuni ale sale fiind inghitite de ape cu zece mii de ani in urma. O parte dintre locuitori au avut insa timp sa fuga, stabilindu-se in Egipt. In opinia sa, scufundarea Atlantidei coincide cu ceea ce, ulterior, avea sa se numeasca “potopul lui Noe”.
In 1936, Cayce a prezis ca Atlantida va reveni la suprafata, iar primele semne se vor vedea in apropiere de Bahamas, in zona Insulei Bimini. Multi si-au adus aminte de vorbele sale 32 de ani mai tirziu, cind un pilot american a descoperit in zona mentionata, la circa o mila de coastele Insulei Bimini, la mica adincime, un fel de drum de piatra, parte a unui complex mult mai mare. Ciudata formatiune de pietre este astazi numit „drumul Bimini”, fiind considerata de unii ca o ramasita a vechii Atlantide. Ca mai toate subiectele de acest gen, teoria este vehement contestata de cei care sustin ca Atlantida s-a aflat in alta parte.
Anticariat-Esoteric
CAYCE, Edgar (1877 – 1945, Kentucky, Statele Unite). Talentul său de prezicător se manifestă foarte repede. La vârsta de 9 ani, după ce tatăl său l-a pălmuit pentru că el nu reuşise să memoreze ortografia unui cuvânt, s-a dus la culcare cu o migrenă groaznică. Cu cartea de gramatică sub cap, a avut un somn agitat. A doua zi când s-a trezit, tatăl său l-a ascultat. Edgar nu numai că reţinuse lecţia de gramatică, dar cei din jur şi-au dat seama că el ştia pe de rost conţinutul întregului manual… Iată deci legenda de aur, căci, fără să fie analfabet, în stare normală, clarvăzătorul nostru nu strălucea printr-o ştiinţă prea mare. Dar în stare de somn hipnotic, el părea să aibă ştiinţa înnăscută.
Cayce stabilea diagnostice exacte la distanţă şi prescria remedii eficace. Pentru aceasta îi erau suficiente numele şi adresa „pacientului”. Dar aptitudinile lui nu se limitau la medicină: el se interesa de arheologie şi de istorie. Astfel, a declarat că Atlantida nu este un mit. A prezis pentru anul 2.000 libertatea în Uniunea Sovietică şi egalitatea rasială în Statele Unite. A elucidat evenimentele care au marcat destinul lui Isus la Nazaret, înainte ca Mesia să-şi înceapă viaţa publică. Şi aceasta, cu multă modestie.
Cayce îşi datorează celebritatea bolnavilor pe care i-a îngrijit, dar şi propagandiştilor săi şi amatorilor de miraculos, care au forţat un pic adevărul. Acesta este motivul pentru care anumiţi parapsihologi americani sunt atât de critici faţă de Cayce, cu atât mai mult cu cât el nu a fost niciodată examinat în laborator de vreo comisie competentă. De altfel, celor care s-au aplecat asupra talentului lui de vindecător li se reproşează că nu au făcut suficiente comparaţii între diagnosticele lui şi cele ale medicinei obişnuite.
Edgar Cayce revela, de asemenea, viaţa anterioară persoanelor care veneau să-l întrebe. Îi datorăm peste 14.246 „citiri de vieţi”, cum spunea el, şi de „citiri profetice”; numărul este cu atât mai important cu cât ele continuă să fie analizate pe calculator de când au fost informatizate în anii ’60. (După ce au fost stenografiate, înregistrate sau microfilmate, multe dintre aceste documente se află acum fie la Biblioteca Congresului, la Washington, fie la fundaţia care se consacră cazului Edgar Cayce, în Virginia Beach, California.)
Cristalele din Atlantida şi Triunghiul Bermudelor
În contrast cu mizeria subterană a reptilienilor, saurienilor, creaturilor gri, la care ne-am referit până aici, există unele zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidai era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”
Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei – făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci … Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” – să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de crystal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate cu sfera de cristal.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagimi piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York,
a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Toth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau mândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui crystal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei – toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piamida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile accumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de crystal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineu nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării – lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări (?). Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor (Bermuda Triangle).
Atlantida
Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558 i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.
O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.
O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi avut cunostinta sau contact cu Atlantida.
Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu un strat de 30 de m grosime.
O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945), a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.
Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte rafinati care descindeau din lemurieni ca “a patra rasa originala a omenirii”.
De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-si astfel mult timp imperiul spiritual.

sursa:piatza.net