Multe
enigme legate de catastrofa de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 au rămas
încă şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al
Fundaţiei Louis de Broglie, fundaţie franceză pentru cercetare
fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre
acestea.
Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone, a fost ejectat
Profesorul
Georges Lochak spune: „Prietenul meu, cercetătorul rus Urutskoïev mi-a
mărturisit că nu ştie ce forţă a propulsat capacul reactorului Elena –
care cântărea aproape 2000 de tone – şi care a căzut alături de reactor.
Nu există nicio explicaţie rezonabilă în acestă privinţă, iar cei care
pretind că ar şti despre ce este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în
presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii
presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească!
Dacă presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica
un capac de o asemenea greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi
explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii
reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”
O diferenţă temporală enigmatică
Profesorul
Georges Lochak: „Toată lumea s-a pus de acord asupra afirmaţiei că
explozia din sala de maşini a precedat-o pe cea a reactorului. Însă în
ceea ce priveşte aprecierea intervalului de timp dintre cele două
explozii, s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se găseau
la faţa locului au estimat că acest interval a fost de ordinul a trei
secunde. Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi kilometri
depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au afirmat că
intervalul dintre ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o
diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe
seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei
secunde, dar nu cu treizeci!”
90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în apropierea reactorului
Profesorul
Georges Lochak afirmă în continuare: „O altă enigmă: măsurând magma
răcită din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a
estimat că după explozie nu a mai rămas decât 10-20% din combustibilul
nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare parte din cantitatea de
combustibil? Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la Cernobâl. În
acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată
publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul
reactorului în momentul accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul
reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu
construcţia unui reactor...”
OZN–uri deasupra centralei de la Cernobâl
Explozia
centralei nucleare de la Cernobâl din fosta Uniune Sovietică a provocat
o emisie de câteva tone de materii radioactive în atmosferă. Însă
această explozie de mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una
termică. Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus conţinea
180 de tone de uraniu îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie
nucleară, consecinţele ar fi fost mult mai cumplite.
Numeroase
teorii au căutat să explice această desfăşurare norocoasă a
evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte de faptul că ar fi existat un
ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a declanşat
catastrofa, matorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra
celui de-al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au
văzut acest obiect care a staţionat în acea arie un anumit interval de
timp.
Iată ce ne spune Mikaïl Varitsky: „Împreună cu alte
persone din echipa mea am mers la locul exploziei noaptea. Am văzut un
glob de foc cu diamentrul de 6-8 metri care se mişca lent pe cer. Când a
ajuns la aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două
raze de lumină purpurie s-au îndreptat către acesta. Totul a durat
aproximativ trei minute. Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au
stins şi acesta a zburat în direcţia nord-vest.” După aceasta, nivelul
reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a făcut să fie
evitată explozia nucleară.
Şi după aceste evenimente, în zonă au
fost observate în repetate rânduri obiecte zburătoare neobişnuite, care
au putut fi chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor
oameni a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, vin să
confirme interesul acordat de civilizaţiile extraterestre fenomenelor
care au avut loc la Cernobâl.
La ora actuală există
certitudinea unei intervenții extraterestre ce a fost realizată pentru a
atenua în mare parte natura acestei catastrofe
Aşa cum am
amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie plauzibilă pe
care ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum a fost
posibilă ejectarea unui capac de 2000 de tone, fără deteriorarea
pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o forţă
antigravitaţională necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă
misterioasă s-a manifestat în ansamblul spaţiu-timp din apropierea
exploziilor, influenţând curgerea timpului local, fapt care ar putea
explica modul diferit în care a fost perceput timpul în interiorul şi în
exteriorul centralei – s-a înregistrat o diferenţă temporală de
aproximativ 27 de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi
descoperirea a 10 tone de aluminiu inofensiv nu pot fi atribuite unei
banale întâmplări. Şi în acest caz tentativele ştiinţei de a explica
fenomenele nu sunt convingătoare. Însă este clar că acolo s-a produs o
transmutaţie controlată ce a blocat orice posibilitate de explozie
nucleară. În plus, mărturiile cu privire la razele de lumină purpurie
orientate de un OZN către reactorul 4 sunt asociate cu fotografii care
confirmă fără echivoc acest lucru.
De-a lungul timpului, mai
mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de rachete balistice
nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost neutralizate de
către OZN-uri. Ar fi foarte posibil ca în anumite cazuri încărcăturile
de uraniu să fi fost transmutate şi în locul lor să se fi găsit doar
reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor Unite, ca de altfel şi
cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată declaraţii
publice în legătură cu acest subiect.
Activitate OZN ieşită din comun deasupra centralei de la Fukushima
Explozia de la centrala din Fukushima este fără nicio îndoială cel mai mare
accident nuclear de pe planetă, contaminând, teoretic, întreaga Japonie
şi punând în pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa din
emisfera nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei catastrofe nucleare
este de 30 de ori mai mare decât cea de la Cernobâl. Niciodată o
cantitate atât de mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu, mox) nu
s-a găsit fără control, în aer liber.
Am vorbit mai sus despre
fenomenul de transmutaţie ce a avut loc în interiorul reactorului de la
Cernobâl. Ştim că transmutarea uraniului în aluminiu este posibilă, dar
ştim noi oare să provocăm acest fenomen? Ne îndoim de acest fapt, în
caz contrar sisteme de securitate bazate pe acest tip de transmutaţie ar
echipa toate centralele nucleare terestre. Fără a avea vreo explicaţie
ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei fotografiate, chiar filmate,
a OZN-urilor la Cernobâl, ideea că acest fenomen inedit de transmutaţie
este strâns legat de intervenţia extraterestră este demnă de luat în
considerare. Ca urmare a acestei intervenţii, poluarea ce a survenit în
urma accidentului nuclear de la Cernobâl a fost de zece ori mai mică. În
acest fel ne putem face o idee despre amploarea distrugerilor ce ar fi
avut loc dacă nu s-ar fi produs transmutarea combustibilului nuclear.
Cunoscând
aceste aspecte şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear ce se
aflau în joc în Japonia, accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie
de 300 de ori mai grav decât cel de la Cernobâl. Dar nu a fost aşa.
În
numărul 53 al revistei Sortir du Nucleaire, care militează pentru
renunţarea la tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici
energetice, se menţionează că la Fukushima s-a emis de zece ori mai
puţin cesiu 137 decât la Cernobâl şi de o sută de ori mai puţin stronţiu
90. Emisia de iod 131 de la Fukushima a fost de asemenea inferioară
celei de la Cernobâl. Luând în consideraţie masele de combustibil,
numărul de reactoare afectate, bazinele cu uraniu de la Fukushima,
aceste cifre sunt de neînţeles. Este absurd să punem în discuţie
probitatea revistei antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci
care este explicaţia? Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de
energie electrică locală (TEPCO), nici măsurile luate de guvernul
japonez nu ar fi putut avea un asemenea impact. Este vorba de ceva cu
totul diferit. Nu am fi departe de realitate dacă am afirma că 99% din
efectele nocive de la Fukushima au fost şi continuă să fie stopate. În
plus, activitatea OZN de deasupra Fukushimei este extraordinar de
intensă. Toate acestea converg către concluzia ca aceste fenomene nu se
petrec la întâmplare, ci că ele sunt dovada unei intervenţii masive
asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.
Agenţia Reuters,
proprietate a familiei Rotschild, afirma pe 6 aprilie 2012 că nucleul
reactorului 4 ar fi intrat în fuziune şi că ar fi traversat soclul
reactorului. Este ceea ce se numeşte sindromul chinezesc. Aceasta este
consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear, în care
elementele implicate în combustie străpung barierele ce le înconjoară şi
se scurg în pământ. Ținând însă cont de nivelul contaminării
înregistrat, informaţia transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică
şi coerentă, nu poate fi adevărată! În realitate ea ascunde fenomene ce
scapă sordizilor mondialişti „iluminaţi”. Nu putem să nu remarcăm încă o
dată că agenţiile de presă de acest gen au rolul de a înfricoşa
populaţia şi de a o menţine în ignoranţă, căci cine reuşeşte să inspire
teamă, controlează oamenii.
În realitate nu poate fi vorba
decât de un cu totul alt scenariu. O creştere bruscă a temperaturii
nucleului se poate datora unui fenomen de transmutaţie similar celui de
la Cernobâl. Aceasta nu indică o scurgere în pământ scăpată de sub
control a combustibilului aflat în fuziune, ci un fenomen controlat de
transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară, este foarte probabil să
regăsim în acest reactor o anumită cantitate de aluminiu, rod al unei
transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar fi realizarea unei
fuziuni controlate, asistată de mijloace tehnologice extraterestre. În
acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau nu, nu s-ar înregistra
efecte negative. Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert,
vitrificat. Toate acestea implică un control asupra transmutării moxului
(fluid nuclear), a uraniului şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte
posibilităţile tehnologice actuale ale omenirii. Este lesne de înţeles
de ce TEPCO, cei câţiva membri ai guvernului japonez şi clanul Rotschild
nu vor difuza o asemenea informaţie, chiar dacă sunt la curent cu ceea
ce s-a petrecut. Aceasta ar implica recunoaşterea existenţei unei
civilizaţii extraterestre care a intervenit pentru a repara distrugerile
provocate de nebunia consorţiului transnaţional.
Totuşi,
analiza incidentelor de la Fukushima nu se poate opri aici, toate
acestea neputând explica faptul că 99% din efectele negative ale
exploziei au fost stopate, fiind limitate la zona de amplasare a
centralei, la atmosferă şi la oceanul Pacific. Având în vedere
consecinţele nefaste reduse ca amploare, ne putem gândi că a avut loc şi
o curăţire a oceanului şi a atmosferei prin transmutarea
radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut aceasta? Misterul va continua să
existe atâta timp cât informaţiile şi explicaţiile ce ne sunt oferite
poartă cenzura sinistrei elitele planetare a iluminaţilor. Astfel, chiar
dacă o treime din suprafaţa sa a fost puternic afectată de poluarea
radioactivă, Japonia este salvată. În continuare, forţa colectivă,
disciplina şi spiritul civic al poporului japonez vor face ceea ce este
necesar pentru a redresa o ţară care părea condamnată pentru mult timp
de acum înainte.
La Fukushima a fost observat un dublu fenomen
ufologic: a fost semnalată şi prezenţa aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor
sisteme antigravitaţionale produse de forţele Noii Ordini Mondiale.
Acestea au sosit pentru a încerca să oprească intervenţia civilizaţiei
extraterestre ce urmărea să repare stricăciunile produse. Totuşi, în
ciuda cercetărilor ce au avut loc în ultimii 70 de ani, tehnologia
consorţiului transnaţional de care am amintit a rămas cu mult în urmă.
Pe scurt, aceştia nu au de ales decât să asiste neputincioşi la ce se
petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca astfel de
intervenţii venite din cosmos.
Desigur, putem afirma că este
vorba de un amestec în evoluţia noastră. Dar el are loc doar în caz de
riscuri majore. Strategiile şi tehnologiile folosite de aceşti
binefăcători necunoscuţi depăşesc de departe tot ceea ce Noua Ordine
Mondială a reuşit să pună în aplicare cu ajutorul „exo-zbirilor” săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu