Siberia, regiunea Krasnoiarsk, 30 iunie 1908, ora 7 si 40 de minute.
Un ciudat obiect tubular inconjurat de o lumina orbitoare isi face
aparitia pe cer. Numai cateva secunde mai tarziu acesta se prabuseste cu
un suierat asurzitor in padurea siberiana. Impactul a fost atat de
puternic incat a produs cutremure de peste 5 grade pe scara Richter pe o
raza de circa 1000 de kilometri. Avusese loc fenomenul Tunguska.
Martorii
oculari spun ca explozia a fost insotita de flacari uriase, iar
incendiile care au urmat au durat zile in sir. Unda de soc a facut
inconjurul pamantului si fenomene misterioase au inceput sa aiba loc la
scurt timp dupa aceea. Intregul continent asiatic a fost udat de ploi
negre nemaivazute iar cerul a fost acoperit de nori argintii care
emiteau o lumina stranie. Nopti luminoase au fost semnalate pana in
Europa fara ca cineva sa poate explica incredibilul eveniment. S-a
estimat ca daca impactul ar fi avut loc doar cateva ore mai tarziu,
orasul Sankt Petersburg ar fi fost, pur si simplu, ras de pe harta.
In
ciuda fenomenelor enigmatice care avusesera loc, nimeni nu se
incumetase sa cerceteze locul cu pricina. Asta pana in 1921, atunci cand
Leonid Kulik, un cercetator rus, a intreprins prima expeditie in
regiunea Tunguska, in speranta de a descoperi urmele craterului a ceea
ce mai toti oamenii de stiinta credeau ca a fost un meteorit. Conform
calculelor lui Kulik, impactul ar fi fost produs de unul dintre cele mai
mari corpuri ceresti care ar fi lovit vreodata pamantul. El chiar
reuseste sa schiteze presupusul obiect si incearca sa convinga noul
guvern sovietic sa finanteze o expeditie care sa porneasca in cautarea
imensului bloc de fier de origine extraterestra.
Pretextand ca
descoperirea unei asemenea cantitati de fier ar putea revigora economia
nationala, cercetatorul primeste fondurile pentru cea de a doua
expeditie care va avea loc in 1927. Cu toate acestea, in loc sa faca
lumina in cazul Tunguska, calatoria avea sa adanceasca si mai mult
misterul. Spre mare supriza a lui Kulik, niciun crater nu a fost
descoperit. In schimb, pe o raza de peste 35 de kilometri copacii
carbonizati fusesera culcati la pamant de explozia puternica ce avusese
loc cu 19 ani inainte. Fapt si mai curios, in locul in care se credea ca
avusese loc impactul, copacii ramasesera in picioare asemeni unor
stalpi de telegraf. Nici incercarea de a gasi fragmente meteorice nu s-a
soldat cu vreun rezultat. Meteoritul, pur si simplu, nu exista.
Lumea
stiintifica se simtea neputincioasa si nu putea decat sa speculeze pe
marginea bizarului fenomen. Doi cercetatori rusi avanseaza o noua idee,
diferita de cea a lui Kulik, conform careia obiectul care a lovit
Siberia nu ar fi fost un meteorit ci o cometa alcatuita din gheata si
praf cosmic, fapt ce ar explica lipsa craterului si a urmelor metalice
din regiune. Explicatia nu este insa in masura sa acopere si celelate
evenimente ciudate care au urmat impactului, cum ar fi unda de soc si
cutremurulele puternice. Nici ipoteza meteoritului care ar fi explodat
inainte de a lovi solul nu este in masura sa multumeasca oamenii de
stiinta. Lipseau, pur si simplu, dovezile materiale.
Expeditiile care
au urmat in anii 50-60 au scos la lumina sfere microscopice de sticla
ce contineau mari cantitati de nichel si iridiu, fapt ce avea sa conduca
la ideea ca originea lor ar fi una extraterestra. Ceea ce dusese la
aparitia lor era insa un mister, iar teoriile tindeau sa mearga mai
degraba catre pseudo-stiinta. Prabusirea unui OZN, antimaterie sau gauri
negre au fost doar cateva dintre ipotezele lansate in presa vremii.
Studiile
asupra efectelor bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki aveau sa
adanceasca si mai mult misterul Tunguska, atunci cand Aleksandr
Kazantev, om de stiinta rus, descoperea similitudini intre cele doua
evenimente: norii luminosi, ploaia neagra si padurea de stalpi de
telegraf. Dar cum era posibil ca o explozie nucleara sa aiba loc in
1908? Probele prelevate din solul si vegetatia din zona dovedeau fara
putinta de tagada ca nu exista nicio urma de radiatie. Chiar daca
adeptii teoriei atomice isi sustineau opiniile si prin misterioasa
epidemie care lovise majoritatea persoanelor aflata la mai putin de 100
de kilometri de explozie, si care se manifesta prin aparitia unor rani
purulente, medicii rusi puneau totul pe seama variolei care afecta
localnicii cu mult inainte de fenomenul Tunguska.
Controversele nu au
incetat nici astazi. Daca majoritatea savantilor rusi inclina sa creada
ca a fost vorba de o cometa, oamenii de stiinta americani sunt de
parere ca vinovatul este un asteroid. Argumente exista de ambele parti,
dar nici una dintre teorii nu poate fi general acceptata. La inceput de
secol XXI, evenimentul care a creat stupoare in 1908 este inca invaluit
in mister.
Teoria conform careia un meteorit a devastat o zona
intinsa a Siberiei, dupa ce a patruns in atmosfera Pamantului, in urma
cu 100 de ani, este sustinuta de aparitia ploilor acide produse in urma
evenimentului. Explozia de la Tunguska s-a petrecut pe 30 iunie 1908,
cand aproximativ 80 de milioane de copaci, acoperind o zona de 2.000 de
kilometri patrati, au fost nimiciti de o explozie foarte puternica,
avand o forta echivalenta cu cea a 20 de bombe atomice. Putini oameni au
fost martorii acestui eveniment, iar in zona nu au putut fi
identificate niciodata craterul sau fragmente de meteorit.
Mai multe
teorii care incercau sa explice evenimentul au fost emise, insa cea care
sustine impactul cu un meteorit este sustinuta de analizele depozitelor
de turba localizate in zona dezastrului, la nordul lacului Baikal.
Experimentul, condus de geologul Evgeniy Kolesnikov de la Universitatea
de Stat din Moscova, a revelat prezenta unor tipuri neobisnuite de
nitrogen si izotopi de carbon, care dateaza chiar din perioada
catastrofei. Aceste urme chimice sugereaza, in opinia cercetatorilor, ca
impactului i-au urmat ploi acide intense, o reactie cauzata de arderea
meteoritului-cometa in atmosfera. De altfel, stratul de turba colectat
din zona Tunguska, continea cantitati foarte mari de iridiu, un element
care abunda in spatiu, dar foarte rar intalnit pe Pamant.
Un OZN a salvat Terra de la disparitie?
Nu
este scenariul unui film SF de la Hollywood ci pura realitate, sustine
dr. Yuri Labvin, presedintele Fundatiei Tunguska. Acesta a afirmat ca
misterioasa explozie din 1908, care a avut loc in Tunguska, s-a produs
datorita unei nave spatiale extraterestre care s-a ciocnit intentionat
cu un meteorit urias pentru a salva Pamantul de la pieire.
Rezultatul
impactului a fost ceea ce azi denumim fenomenul Tunguska, o intamplare
care nu a putut fi explicata pe deplin nici pana in ziua de astazi. La
30 iunie 1908, o explozie uriasa, cu o forta estimata la 15 megatone, a
culcat la pamant peste 80 de milioane de copaci si a pustiit o suprafata
de aproximativ 160 de kilometri patrati. Cercetarile ulterioare au
demonstrat un fapt socant, acela ca nu a existat niciun crater care sa
sustina teoria impactului cu un meteorit. Cei mai multi oameni de
stiinta au sustinut ca fenomenul a fost produs de explozia unui corp
celest chiar inainte de prabusirea acestuia pe suprafata terestra,
ipoteza care a ramas singura explicatie plauzibila a incidentului. La
fata locului, cercetatorii rusi au identificat mai multe cristale
minuscule, prezenta acestora neputand fi explicata pana astazi. Yuri
Labvin este convins insa ca fragmentele de cristal reprezinta ramasitele
unui tablou de comanda aflat pe nava extraterestra care s-a ciocnit
intentionat cu corpul ceresc pentru a salva Pamantul. Nu exista pe Terra
o tehnologie care sa ne permita realizarea unor astfel de cristale. De
altfel, am descoperit in Tunguska silicat de fier intr-o forma care nu
poate fi reprodusa pe Pamant. Astfel de materiale pot fi produse doar in
spatiu, concluzioneaza cercetatorul rus.
sursa: ionesi.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu