1.
Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale,
îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate.
2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia publică şi tot tu să vii cu
soluţii. Un exemplu: să favorizezi violenţa urbană şi apoi să vii tot
tu cu guvernarea providenţială care salvează naţiunea în temeiul
legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării libertăţilor democratice.
3. Să aplici treptat toate măsurile
dure. Ceea ce ar duce la mişcări populare, dacă se aplică într-un
singur pachet şi dintr-odată, devine suportabil, dacă e livrat în
porţii anuale, conform unui program anunţat.
4. Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi amânat.
5. Să te adresezi mulţimilor ca şi cum toţi oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepţi mulţimile spre o gândire infantilă care nu face relaţia dintre cauze şi efecte.
6. Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manevrat.
7.
Să ţii poporul în ignoranţă şi în satisfacţii ieftine, dar multe. Un
sistem de învăţământ corupt şi nefuncţionaleste instrumentul ideal de a
tâmpi lumea şi a o controla.
8. Să încurajezi financiar media, aceea care îndobitoceşte publicul şi-l ţine legat de emisiuni şi seriale vulgare ce trag inteligenţa în jos.
9. Să stimulezi simţământul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă şi e uşor de controlat.
10.
Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele
slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp să le
discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi
strategiile statale de manipulare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu